joi, 23 mai 2013

Ce mai citim... Lucrurile bune se termină repede


Golful francezului – Daphne du Maurier

M-am învârtit mult pe lângă cartea asta până am reușit să o citesc. Nu mă prindea ”microbul”, dar cum îmi fusese recomandată de cineva cu care împărtașesc aceleași gusturi, nu am lăsat-o.
sursa foto
Ziceam într-o postare, vorbind despre Pacientul englez, că dragostea nu râde totdeauna. Ei bine, cartea asta e încă un exemplu în acest sens. Nu nu e un sirop, nici pe departe, e o frumoasă poveste de viață, despre cum lâncezești o veșnicie într-o existență plicticoasă, superficială, plină de artificial și prefăcătorie, de obligații și încercări disperate de a rupe monotonia și cum, dintr-o dată, scurt și fără introducere, îți trăiești povestea vieții intens și fulminant, cu viteza unui meteorit ce străbate cerul. La fel de rapid, la fel de înflăcărat, ca apoi să rămână doar o piatră. Neagră, rece și tăcută.
Ceea ce am iubit la cartea asta e faptul că e una din acele cărți în care eroina nu e slabă de înger, nu e neajutorată, fragilă, nehotărâtă. Nu e idioată și nici ”handicapată”, nu îl așteaptă pe ”El” să vină să o salveze ... călare pe calul alb, dacă e posibil, (ca aici). Nu. E o femeie hotărâtă, decisă, isteață, o femeie încă tânără, care știe ce vrea, care știe să se adune în fața unei situații critice și să îi facă față.
Așa cum îi ziceam unei prietene cartea mi-a lăsat un pronunțat gust dulce-amar. Dulce pentru că e frumos să crezi că există, amar pentru că ți se reamintește (…nu că ar mai fi fost cazul) că asa ceva e unic și durează puțin.
Una peste alta, cartea e o poveste frumoasă, o îmbinare între viață de familie, aventură și iubire, pe care, după ce am ajuns pe la jumătate, nu am mai reușit să o las din mână, drept pentru care am stat trează până pe la 5 dimineața.

11 comentarii:

  1. Pai e de notat,ca nici eu nu mai stiu ce sa mai citesc.Desi,mai degraba as face coliere,ca se apropie plecarea in tara si am atatea de facut.Sa aman cititul pentru intoarcere,ca la noi aici,deja din august vezi in vitrine ghete cu blana,brrr. Timp berechet de citit :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am adorat cartea asta. Descrierea ta e de nota 10 pentru ca, desi concisa, e cu magnet.

      Ștergere
    2. Si mie mi-a placut. Sincer. Inceputul a fost un pic greoi si enervant, dar apoi, merita toata atentia.
      Eu cand vorbesc despre o carte, in general incerc sa fiu scurta, sa nu plictisesc omul :) si nici n-are rost sa ii povestesc de-a fir de par totul ca atunci de ce ar mai citi cartea, nu? :)

      Ștergere
  2. Stiai ca este si un film facut în 1944 dupa aceasta carte? Am dat peste el la prietena Wiki, vroiam sa caut cartea în olandeza... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut ca este si un film cand am cautat o imagine a cartii. Nu l-am vazut ... si sincera sa fiu nu prea indraznesc sa il vad. De regul ecranizarile rapesc farmecul cartii :).
      Ai incercat pe Scribd? acolo, in general gasesti cam orice limba.

      Ștergere
    2. Am gasit cartea! Este tradusa si în olandeza si mi-o aduce si acasa! :))

      Ștergere
    3. :)) Ce bine! Sper sa iti placa, Minnie. Sa nu te sperie inceputul ca e un pic ... boring :) Lectura placuta. ... si week-end asemenea.

      Ștergere
  3. Uite că n-am citit cartea asta! Cum spui, dacă te prinde povestea ei, nu o mai laşi din mână. Am s-o caut. Aş vrea să-ţi împărtăşesc o părere vizavi de ea, dacă şi tu ne-ai împărtăşit-o pe-a ta. Deocamdată mă lupt cu "Pendulul lui Foucault"- Umberto Eco.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, as fi curioasa sa mai aud si alte pareri, pentru ca, e normal, nu toti avem aceleasi gusturi.
      De Umberto Eco am (asteapta la rand sa fie citita :)) "Cimitirul din Praga" am citit o recenzie care m-a facut sa o vreau. asa ca e in asteptare.

      Ștergere
  4. interesantă carte :)
    mersi de recomandare

    RăspundețiȘtergere