sâmbătă, 25 mai 2013

Lecție


De când am început să pricep ceva mai bine cum merg lucrurile în lumea asta (oare chiar pricep?!) am constatat că sunt … dereglată. Ciudată, într-un fel diferită de cei din jurul meu. Nu, nu în genul de superioritate: ”Ah, cine sunt eu!”, ci în sensul acela de a nu împărtăși aceleași păreri, aceleași gusturi, aceleași idei. M-am simțit ca pe o insulă în timp ce în jurul meu toți se plimbau cu barca … iar eu nu aveam barcă. Și de multe ori mă minunam teribil de cum de poate exista așa comuniune de idei între toți acești oameni, dar nu între mine și ei.
Cu timpul am descoperit că nici ceilalți, pe care eu îi credeam în comuniune deplină cu oamenii din jur, cu universul și cu ei inșiși nu erau de fapt pe aceeași lungime de undă, ci numai … pretindeau că sunt, că relațiile și sentimentele nu erau sincere, ci numai pretindeau că sunt. Am descoperit că banalul ”Ce mai faci?” nu e din real interes, ci a devenit un fel de ”Bună ziua” la care trebuie să zâmbești frumos și să spui și tu ”Bună ziua”. Am văzut că în față trebuie să fii numai zâmbet și amabilitate, să aprobi și să susții, chiar dacă după ce interlocutorul a întors spatele îl trimiți la dracu cu tot neamul lui. Că numai aparențele contează, chiar dacă miezul e tot putred, că superficialul a devenit artă, că uniformizarea e lege nescrisă și că părerile proprii mai bine le ții pentru tine … sau le pui pe blog.
sursa foto
Încet, încet, am cunoscut și alți ciudați ca mine, puțini la număr, ce-i drept, la fel de neadaptați la lumea înconjurătoare, care trăiau, lucrau, comunicau, râdeau și împărțeau aerul cu ceilalți, deși nu-i lega decât obligația, nu și plăcerea. Și dintr-o dată nu m-am mai simțit atât de singură. Și am învățat cu ei că dacă vrei să reușești să trăiești într-o lume de prefăcuți, trebuie să înveți să te prefaci. Și că examenul la actorie e mic copil pe lângă cel la prefăcătorie. Pentru că, dacă pe o scenă știi că porți pielea altcuiva câteva ore pe săptămână, la prefăcătorie ți-o lipești cel puțin 10 ore pe zi, 7 zile din 7.
Oare cine a zis ”În Roma fă precum romanii” la asta se referea? Ori în cazul ăsta se aplică mai bine vorba lui Mihail Joldea: ”Între lupi nu behăi ca și capra.
Mă adaptez căci, dacă vreau să supraviețuiesc, trebuie să o fac, astes-s legile naturii, nu? dar tot există chestii pe care nu pot și nu vreau să le fac:
 - Nu o să te întreb niciodată ”Ce mai faci?” dacă chiar nu mă interesează situația ta;
 - Nu o să îți dau pupici la venire și la plecare, dacă nu îmi ești chiar drag;
 - Nu o să te aprob dacă nu sunt de acord cu tine;
 - Nu o să mă bag în seamă numai pentru a face parte din … turmă.
Dar am învățat să:
 - Zâmbesc radios ca o dimineață de primăvară chiar dacă îmi vine să te iau la palme;
 - Să îmi setez mintea pe ceva frumos în timp ce tu spui numai idioțenii ca să nu fiu ispitită să te contrazic;
 - Să mă mușc de limbă când încep să am mâncărimi de opinii personale care contravin … regulior. Tăcerea e chiar de aur uneori.
În concluzie, LUME, LUME, soro LUME, îți mulțumesc pentru cursul extrem de elaborat pe care mi l-ai oferit. Am încercat să fiu un elev pe măsura profesorului. N-am reușit în totalitate, dar … niciodată n-am fost ”fruncea” așa că nu are rost să sufăr din cauza asta. Poate mai am încă timp ... cine știe, dar, după cum bine știi, e greu să mai înveți calul bătrân să tragă la ham. Singurul meu regret e că nu mi-ai servit cursul ăsta măcar pe la vreo 20 ani, pentru că așa aș fi cunoscut rețeta succesului în viață și n-ar mai fi fost nevoie acum să îmi mușc limba sau să mă gândesc la cai verzi pe pereți când aud inepții. S-ar fi lipit de mine și am fi fost un tot, nu ar mai fi trebuit să îmi tot pun și să dau jos masca. Unii ar zice că, de fapt, m-ai invățat să fiu politicoasă, educată. Nu, soro dragă, nici pe departe. M-ai învățat să fiu o IPOCRITĂ! Nici nu știu dacă să îți mulțumesc, ori să te iau la palme.

31 de comentarii:

  1. Uite de aia,eu mi-am descoperit lumea mea creatoare/ sau mi-am creat lumea mea artistica amatoare in care ma retrag ;)
    Weekend frumos sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cred ca fiecare ne gasim o supapa de refulare. si eu am blogurile, desi vad ca numai pe asta mai prestez in ultimul timp, si micul meu univers in care nu las intrusii sa ma tulbure. imi ajung afara...

      Ștergere
  2. Merele putrede strică şi pe cel sănătos, nu?
    Probabil că aşa arată Iadul: un mediu care corupe, viciază, transformă în mod negativ pe oricine.
    Eh, mai bine mor decât să trăiesc aşa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hmm, e si asta o solutie, dar eu as vrea sa mai traiesc, totusi, iar altfel am vazut ca nu se poate in viatza reala.

      Ștergere
    2. Eu prefer să mor decât să trăiesc aşa.
      La drept vorbind, ipocrizia şi corupţia chiar ne facilitează supravieţuirea??

      Ștergere
    3. :)imi placi. sincer. Imi amintesti de mine ... intr-o alta viata. Iti doresc din suflet sa nu dobandesti ..."cunoasterea" mea.
      Exista lumea lor si exista lumea mea. Reusind sa supravituiesc intr-a lor, pot sa mi-o construiesc pe a mea. Ca sa supravietuiesc intr-a lor trebuie sa ii bat cu armele lor, ori daca nu, am doua posibiltati: sa ii omor, sau sa ma omor. Prima iese clar din calcul. Sunt prea multi. Pentru a doua, am constatat ca sunt prea lasa. Da sunt lasa. Lasa pentru ca accept, lasa pentru ca nu iau atitudine. Poate de asta a ajuns lumea asta unde a ajuns, pentru ca toti acceptam pana la urma si nimeni nu mai ia atitudine. Dar eu m-am saturat sa ma lupt cu morile de vant.

      Ștergere
    4. Mulţumesc. Sunt oarecum uimită că mă mai place cineva. :)

      Probabil că-ţi plac fiindcă la fel ca tine, visez ca măcar o parte din ei din jur să facă un upgrade de conştiinţă. Chestie care începe să semene tot mai mult cu un roman SF.

      Înţeleg ce spui şi-ţi dau dreptate. Probabil că fiecare din noi a trecut sau va trece printr-o astfel de stare, când ajungi la exasperare şi simţi că eşti gata să recurgi la soluţii radicale. (Dacă ai să citeşti la profilul meu şi eu tot cam la fel sunt.)
      Am incercat de toate: să explic cu multă răbdare şi compasiune, să demonstrez, să ţip, să ameninţ, să...etc. Din păcate, pentru ceilalţi e mult mai comod aşa cum e şi ei preferă să întreţină starea actuală. Şi ca să ajungi la conştiinţa lor, te trezeşti că începi - fără să fi avut intenţia - un adevărat război. Care te face să devii de la dezagreabil până la indezirabil celor cu care coexişti. La urma-urmei, totul se reduce la conflictul dintre progres şi adaptare, dintre nou şi vechi.
      Problema cu adevărat gravă este cea a liniştirii propriei conştiinţe. Iar expresia "nimeni nu-i profet in ţara lui", deşi aplicabilă, nu te mai satisface.

      Ștergere
    5. Imi pari a fi un om cu principii sanatoase, din punctul meu de vedere. Imi place indarjirea ta si faptul ca inca mai ai puterea sa te impotrivesti si sa stai dreapta impotriva tuturor. Pe mine m-au coplesit.

      Ștergere
    6. Şi pe mine mă copleşesc deseori, stai liniştită!
      Şi deseori fluctuez între hotărâre şi abandon, între principialitate şi tentaţia de a face pe plac mulţimii pentru a-mi plăti dreptul la o viaţă comodă - mă rog, atât cât a mai rămas din ea.
      Dar, cum spuneam, mă tem de propria-mi conştiinţă. Mai amarnic decât de oricine. Are pârdalnica asta de conştiinţă o gură de mahalagioaică în toată regula. Când mă ia la puricat, mă trec fiorii morţii.
      :))
      Glumesc şi nu prea...

      Ștergere
    7. uiiii, constiinta! daca i-as putea inchide gura... ce simpla ar fi viata!

      Ștergere
    8. Văleu, nu!!!
      Las-o să zică ce vrea ea fiindcă, deşi e sâcâitoare, conştiinţa ne scapă de multe belele!
      :))))))))

      Ștergere
  3. Macar tu ai invatat cat de cat lectia asta, din ce povestesti. Eu am lacune. Mari. Ma conformez pana la un punct, dupa care ma apuca damblalele si spun ce am de spus. Mai apoi suport consecintele, fireste.
    Ipocritii de profesie n-or obosi oare de ei insisi? S-or fi placand? S-or fi uitand in oglinda precum Narcis, incantati de ceea ce sunt? Sper sincer ca da. Ca adora ceea ce sunt. Ar fi pacat de risipa daca rezultatul nu ar fi conform efortului depus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am invatat teoria, ca sa zic asa, de fapt am descoperit-o pe pielea mea, ori m-au mai luminat unul, altul... De pus in practica... stii tu vorba aia "Teoria ca teoria, practica te omoara". Stii bine ca la capitolul rabdare cu dobitoci stau foarte prost. In prezent ... in tot raul e si un bine, nu trebuie sa suport multi :)), ii cam pot alege :))
      Sincer, nu stiu daca cei de profestie chiar realizeaza ca sunt ipocriti, poate doar s-a lipit pielea de ei si ... nu mai simt diferenta. cum ziceam eu mai sus. daca as fi stiut asta pe la 20 de ani, acum poate nu mai puneam si dadeam jos masti.

      Ștergere
    2. Diferenta trista e ca unii practica treaba asta cu ipocrizia de placere, altii de nevoie. Cei cu placerea nu merita sa fie compatimiti. Situatia le convine de minune. Cei cu nevoia strang din dinti si incearca sa reziste.

      Ștergere
    3. Hmm. eu imi amintesc ca scrisesem aici ceva ca raspuns, bag de seama ca a fost cu porcii :))
      Ziceam, daca imi mai amintesc bine, ca nu cred ca e placere, cred ca doar li s-a lipit deja masca de chip si o simt ca pe o a doua piele.
      Da, noi, asitalaltii, strangem din dintii pana ne sare smaltzul ... si apoi lasam banii la dentist :)).
      >:D<

      Ștergere
  4. Acum "fara sa te iau la palme" si fara sa fiu "ipocrita" cred ca stilul tau altruis de a fi îmi place!
    De ce ar trebui sa ma aprobi in tot ce scriu, sau de ce sa trebuiasca sa ma intrebi "ce mai faci?"
    Continua sa fii "tu" asa cum esti.. si daca se poate mai si "behaie" cate-o data, am sa o fac si eu! :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minnie, asta e unul din putinele locuri unde pot sa fiu eu, sa ... behai linistita :)))(ca tare mi-a mai placut expresia) fara teama ca suport consecintele, ca sefului sau mai stiu eu carui destept nu-i place sa il contrazic, fie si documentat, doar pentru ca el e ... cine o fi, sa nu pot sa scot un porumbel pe gura pentru ca repede e transmis la urechile nu stiu cui etc. Aici sunt eu. Cum mai ziceam eu printr-o alta postare, mie unde nu imi place sa ma uit ... nu ma uit, asa ca, cui nu-i place, nu e obligat sa stea. Macar aici sa fiu eu, ca destul incerc sa ma abitin afara.

      Ștergere
  5. Vezi, d'aia am eu impresia cvasipermenentă că trăiesc "printre" dar nu fac parte "dintre"; rar se întâmplă să aflu că nu sunt tocmai singur, "lecţia" ta mi-a dovedit-o. Ahhh... da, şi eu le zâmbesc, dar nu lor, ci mie însumi, (de bucurie sau poate din arogantă), observând că nu sunt precum ei, mă gândesc aiurea când aud aberaţii, nu neapărat ca să nu contrazic, ci mai degrabă ca să nu caut argumente pe care oricum "ei" nu le-ar pricepe, chestia cu muşcatul limbii nu prea-mi iese; ăsta e şi motivul pentru care mi-am pus pe blog (drept subtitlu, moto dacă vrei), un citat din Goethe: "pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial".
    Ce zici, facem un club al "inadaptaţilor", al celor care refuză să se poarte precum romanii, deşi sunt la Roma, refuzând un tipar comportamental pe care nu-l înţeleg sau care aflaţi în mijlocul haitei de lupi se încăpătânează uneori să vorbească altă limbă..., observ din comentariile anterioare că n-am rămâne doar cu iniţiativa :) ;) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii, uneori ma dor falcile de zambit prosteste, in timp ce simt cum mi se urca sangele la cap. Am invatat pe propria-mi piele, din nefericire, ca uneori mai bine iti musti limba, daca nu esti in pozitia de ... a te durea in pix. Asta nu inseamna ca imi si iese de fiecare data :)) musc o data, de doua ... dar cand iese, iese tot, chiar si ce n-a fost :)
      Da, observ ca suntem mai multi decat credeam. am impresia ca stand ascunsi nu ne dam seama de asta. pacat, suntem slabi, ii lasam pe idioti sa ne manevreze...

      Ștergere
    2. Idioţi, da' mulţi! N-am fi oare asemeni eroului lui Cervantes, luptându-ne cu morile de vânt... Să fim totuşi optimişti, când proporţia se va schimba (DACĂ apucăm vremea) alţii îşi vor tortura benevol limba ;)

      Ștergere
    3. :)) asa Lapusnene (Prosti, da' multi). Sa iti spun sincer, as cam baga mana in foc, fara teama ca o sa ma ard, ca proportia nu se schimba :). Dar imi place ca esti optimist :))

      Ștergere
  6. Dar ce mă enervează pe mine ăia care întreabă "Ce faci", la care tu de amorul artei ar trebui să răspunzi cu "Bine", dar nici acel răspuns de două parale nu te lasă să-l spui, fiind prea preocupaţi de sine, "îngrijoraţi" probabil că ai să răspunzi altceva decât acest automatismul,te taie de la vorbitor ca să poată ei monologa.
    Eu cred că lumea ne-a învăţat să fim cu toţii nişte prefăcuţi, nişte superficiali. Nu ai cum să supravieţuieşti în marea de banalitate. Nici prietenul tău "bun" nu are timp şi dispoziţie să te asculte când ai o problemă(chiar şi minoră),considerând, că oricum problema lui e mai mare decât a ta. Ştii ce spunea O. Paler şi aici îi dau dreptate, că de fapt noi oamenii avem doar impresia că dialogăm, toată această hărmălaie de dialoguri este de fapt o falsă comunicare între oameni. Suntem nişte comedianţi, amatori, diletanţi, n-avem suficientă imaginaţie să conştientizăm că nu trăim veşnic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No comment! ai sintetizat tot, chiar si ce pierdusem eu.

      Ștergere
  7. Interesant... imi place cand gasesc articole in care sa ma regasesc cu totul:) Al tau se pare ca e unul dintre astea putine.
    Mi-a placut pentur ca mi-ai descris putin si propriile mele pareri asupra chestiilor astora :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt de-a dreptul uimita sa constat cati oameni sufera de boala asta ...

      Ștergere
  8. Mare vorba ai zis! Mie simt cum mi se strepezesc dintii cand trebuie sa fiu amabila cu cineva care imi displace si fac un efort serios sa am relatii de vreun fel cu oameni de care as fugi mancand pamantul. Cand eram mai tanara eram mai intransigenta,apoi m-am mai adaptat si reusesc sa storc zambete de convenienta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chestia cu strapezitul dintilor ai zis-o la marele fix. Exact aia e senzatia.

      Ștergere
  9. Eu încă mai am de învățat să-mi țin gura în unele situații... în rest,cred că m-am "adaptat". :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acolo ajungem toti, din pacate. la "adaptare".

      Ștergere
  10. Foarte frumos, draga Tina!
    Sunt de acord intrutotul cu aversiunea ta fata de aceste ipocrizii de complezenta.
    Din pacate,.. trebuie sa ne comportam "civilizat" in lumea asta in care traim :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A dracului civilizeala :)). dar nu prea avem de ales.

      Ștergere