joi, 6 iunie 2013

Lemn de foc


Și va veni o vreme, când toate se vor spune

Și ce-i banalitate, va deveni minune,

Și va urca iubirea la rangul ei cel mare

Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.

Și ca să-mi fie bine, eu cred că e mai lesne,

Să fiu copac în lume, să port amant pe glezne

Și încă de cu toamna, de toamna ce-o să vină

Să pot intra sub iarba, să capăt rădăcină...

Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură

Cu florile nebune, să te sărut pe gură...

Tu însuți mă vei pune pe foc, cum se cuvine

Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.

Și n-ai să știi probabil, prin crivațul de sânge,

De ce se uită focul în ochii tăi ... și plânge. 

                              (Adrian Păunescu)


 

16 comentarii:

  1. Ai sa ma determini sa iau in mana volumul lui, sa mai citesc minunatii dintr-astea. Datorita tie realizez cat de mult imi lipsesc. Din viata si din suflet. Superb. Multumiri sincere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am citit intr-o noapte cam tot ce am gasit pe net, poezii de ale lui. M-a uns la suflet. Am ramas oarecum uimita sa ma regasesc in atat de multe versuri de ale sale. Acum impart cu voi experienta. Si simt la fel. Inca o data.
      Placerea e de partea mea :) >:D<

      Ștergere
  2. Cat am fost în Ro nu-mi placea Paunescu, de fapt ca persoana nu mi-a placut nicio data!
    Acum unele poezii ale lui le gasesc chiar frumoase! Poate pe vremea aceea nu-l întelegeam, sau poate era putin de citit în afara de bla-bla-ul comunist!
    Se pare ca "a venit vremea" :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am descoperit relativ curand ca imi place mult. Eu incerc totdeauna sa ... pun de o parte omul si sa ma bucur de artist. Uneori imi iese, alteori nu :). Eu sunt din categoria aia care ii apreciaza dupa ce nu mai sunt.

      Ștergere
  3. Mi-am permis ă distribui această poezie pe Google +. Prea frumoasă...

    RăspundețiȘtergere
  4. Prea-frumos! Mă unge pe suflet. Nu ştiam poemul.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. App de discuţia voastră de mai sus, mie mi-a plăcut poezia lui Păunescu de când eram adolescentă. Avea un zvâc pe care nu prea-l găseai la alţi autori, chiar dacă supralicita deseori cu mesajele pupincuriste-politic. Dar în restul poemelor era autentic şi viu ca expresie.
    De aceea mă bucur de fiecare dată când descopăr scrieri d-ale lui pe care nu le-am mai citit sau pe care le-am uitat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am avut niciodata o relatie amiabila cu poezia :)). Am ramas cu sechele din scoala cand ma obligau sa invat poeziile pe dinafara. Ca sa nu mai vorbim de tipul de poezie studiataa in scoalaa. Si la BAC, la oral, am avut probleme tot din cauza unei poezii. Cred ca nu am avut nici doza de romantism necesara "simtirii" creatiei lirice :)). Abia de cativa ani am inceput sa savurez poezia. Cred ca, mai degraba, e varsta :)).

      Ștergere
    2. :)
      Da, cunosc situaţia. Nici eu n-am agreat poezia, mai ales când eram obligată s-o memorez. Nici acum n-aş spune că mă topesc după ea. Spre exemplu, multeori mă gândesc la a face rime ca la a rezolva rebusuri. :))
      Dar mă distrează să incropesc rime uneori. E ca şi cum m-aş îmbăta şi aş începe să cânt. :)) Ştii, la beţie, oamenii fac lucruri caraghioase.
      :))
      Nu-i cam hazardat să zici că cei care nu gustă poezia n-au "doza de romantism..."?
      Eu nu cred că sensibilitatea şi romantismul ar avea o singură unitate de măsură şi anume poezia.

      Ștergere
    3. :)) La betie oamenii spun si adevaruri. Poate ca asta e un talent ascuns :)).
      Sincer, nu m-am gandit serios la legatura dintre romantism, sensibilitate si poezie. E ceea ce se presupune. Ca pentru a percepe poezia ai nevoie de o anume sensibilitate. Eu doar am luat-o de buna.

      Ștergere
  6. Eu pe Păunescu l-am cunoscut de pe stadioane:) Mergea prin oraşe cu vestitul Cenaclul Flacăra, şi, indubitabil, cu mic cu mare, toţi eram pe stadioane! Mai târziu, când m-am făcut mare:D, mă distram cu prietenii imitându-l. Cântăreţul: "haaai vinooo aproapeeeeee" , Păunescu : "hai, vino , aproape! " :))
    Ei, când m-am făcut şi mai mare:D, am înţeles patosul acelui "Şi totuşi murim repetat". Nu-mi place romantismul poeziilor, în general. Extrase din poezie "Și n-ai să știi probabil, prin crivățul de sânge,/De ce se uită focul în ochii tăi ... și plânge", aceste două versuri îmi plac enorm!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu mare branza nu pricepeam la vremea respectiva de Cenaclul Flacara. Si l-am prins si putin timp, dar stiu ca tot as fi vrut sa ma duc ca ii vedeam pe "ai mari" innebuniti si ma gandeam ca trebuie sa fie o chestie "misto". :))
    Hmm! trag aceeasi concluzie si din comentariul tau, si anume ca e nevoie de maturitate pentru a-l intelege pe Paunescu. Cum spuneam si mai sus, poezia si eu nu am facut niciodata casa buna :). Abia de curand am luat-o razna ... si zau ca nu am devenit mai romantica :)).
    Da, ultimile doua versuri sunt esenta.
    Acum ma duc sa-l caut pe Paunescu pe Youtube cu "Si totusi exista iubire /Si totusi exista blestem..." ca mi-ai facut pofta de un Cenaclu Flacara. Oare o fi? Ma'c sa vaz! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am citit multe poezii ale acestui autor, insa cele selectate azi de tine m-au surprins placut. Intense, emotionante, cu adevarat frumoase. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crede-ma ca nici eu nu am citit pana de curand :), dar am avut surpriza sa descopar ca are multe versuri de exceptie.

      Ștergere
  9. E o poezie foarte frumoasa. Curios, desi imi place foarte mult Adrian Paunescu si am fost fan Cenaclu Flacara, poezia asta n-o stiam....multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Multa lume nu o stie. Nu am gasit informatii despre data publicarii, poate a fost scrisa catre sfarsitul vietii. Nu stiu, dar imi place mult.

    RăspundețiȘtergere