duminică, 16 iunie 2013

Și dacă mâine va veni …


Azi am vorbit la telefon cu tata. Mi-a zis că la vârsta lui nu-i e frică de moarte și deja nu mai așteaptă nimic de la viață. Și i-am spus că nici eu. Nici eu nu mai aștept nimic de la viață, deși sunt cu peste 30 de ani mai tânără decât el. În orice caz nu mai aștept nimic bun. Cred că am primit deja tot binele care îmi era rezervat. Și am primit din plin. Îmi pare totuși rău că puteam profita mai mult de pe urma lui, dar n-am făcut-o. Regrete tardive… N-are rost să mă cramponez de ce aș fi putut face, dar n-am făcut. Faptu-i consumat. Și totuși nu mai aștept nimic. Mă uit în jur și mă îngrozesc. Mă întreb dacă lumea asta realizează în ce direcție se îndrepată cu pași repezi de parcă ar pierde înâlnirea vieții sale. Mă întreb câți se opresc o clipă să se întrebe ”De ce?”. Mă întreb câți realizează că mergem ca oile în direcția greșită, că drumul pe care ne conduc unul, altul, mai mult sau mai puțini aleși, nu e drumul care ne va scoate din ceață, ci e cel care ne va îneca definitiv. Mă întreb cât de scurtă poate fi memoria oamenilor pentru că constat că uită de la mână pân' la gură, de la alegerile de data trecută, până la cele viitoare, de la razboiul trecut până la următorul, de la tăierea de data trecută până la viitoarea. Cât de tâmpit să fii să crezi că lupul își va schimba năravul până la urmă, deși ți-a găurit deja cojocul de câteva ori? Dar lumea se vaită și îl înjură pe lup de mama focului … până data viitoare. Data viitoare vine lupul iar, zâmbind frumos și ei îl primesc cu brațele deshise, îi ridică statuie, de zici că le-a șters dracul memoria cu buretele și că nu erau ei cei ce jeleau de mama focului și blestemau ca la ușa cortului.
Amicul meu, Don't disturb, îmi tot repetă de ani și ani de zile o chestie pe care eu nu vreau să o accept, refuz să o accept, și anume că oamenii nu se schimbă. Nu, nu vreau să o accept pentru că eu cred că oamenii se pot schimba, dacă vor. Sunt o idioată iremediabil optimistă. Știu că eu m-am schimbat mult de-a lungul timpului, dar el îmi tot repetă că nu m-am schimbat, ci ”m-am educat” să devin altceva, că fondul e același de la început și va fi același până la sfârșit. Și din ce trec zilele, din ce mă uit mai mult în jur, încep să cred că are dreptate. Suntem tâmpiți! Suntem mai orbi decât orbii, pentru că nu vrem să vedem, suntem mai proști decât proștii pentru că nu vrem să știm. Faptul că ne facem că plouă și nu vrem să vedem ceea ce se întâmplă în jur, nu înseamnă că problemele se vor rezolva de la sine, cu toate Legile lui Murphy, … universal valabile.
Nu, noi continuăm să călcăm în aceleași străchini. Again and again and again ...
Lumea e mai interesată de prințișori și pițipoance, de fotbaliști și manechine, jelește că a murit Juan Fernando, ori că Mercedes a fost părăsită cu burta la gură, dar rămâne perfect impasibilă și senină la faptul că mapamondul e tot mai des zgudit de revolte, că FMI ne ia și pielea de pe noi, că cineva din UE ne dictează și cum să ne legăm șireturile, că toate tăierile și reducerile se fac la cei ce au deja prea puțin, că ONU recomandă omenirii să ia în considerare introducerea insectelor în alimentație. Asta îi lasă reci. Aveți cumva impresia că chinezii au început să mănânce gândaci și lăcuste de plăcere? Au început pentru că erau prea mulți și nu mai aveau ce. Și așa au ajuns să mănânce tot ce zboară, merge, se târăște ori înoată. Dar cine vrea să își întunece seninul zilelor cu asta? Nu noi!
Și nu, nu mi-e frică de moarte. Mi-e frică de viața pe care o întrevăd în ”viitorul luminos” ce ni se construiește.
Dar:
Omenașe, dormi în pace,
Viața dobitoc te face!



25 de comentarii:

  1. Mai,esti pesimista azi,vad...
    Imi place header-ul,tu ai facut poza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt pesimista, sunt realista, din nefericire.
      Nu, nu eu am facut poza, dar a implinit majoritatea preferintelor mele: maci, rosu, verde, margarete :)

      Ștergere
    2. Romanii par in transa. Ii vezi in zilele libere? Topaie, se imbata, tipa, urla, raspunsul unanim este: "Ne distraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam!!!!!!", chiar daca trebuie dusi la spital cu ambulanta dupa atatea excese. "A meritat". Nu, problemele existentiale nu ii preocupa. Pe de alta parte, uita-te la turci, care se revolta si se bat pentru a apara un parc. Autoritatile vor sa transforme parcul in centru comercial si au iesit turcii sa spuna: "nu". Si spun "nu" de ceva vreme, indiferent de implicatii.
      Trist.
      Probabil ca oamenii nu se schimba. Sau, daca se schimba, se schimba in rau. E ceea ce constat si eu, zi de zi, si ma intreb cam pana unde se poate ajunge.

      Ștergere
    3. Nu-i vorba numai de noi. E adevarat ca noi "stim a ne distram" mai cu spor decat altii, dar de uitat in stanga candbuboiul e in dreapta, asta o fac toti.
      Cat despre turci ... nu vreau sa fiu adepta teoriilor conspirationale, dar ei tocmai au terminat de platit un imprumut la FMI si i-au pus afara pe stimabili. Sa fie oare doar o coincidenta ca au inceput protestele imediat dupa?

      Ștergere
  2. Primele randuri mi-au fost de ajuns !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur. Acum du-te vezi ce culoare au chilotii lui Crudu, ... ori daca are, si lasa problemele pentru altii.

      Ștergere
  3. Eu ma uit la parintii mei si vad exact atitudinea asta "mi se rupe" de toti si de toate si ma nervez de cate ori merg "acasa". Dar pe de alta parte, inteleg. Poate ca si eu as fi la fel in locul lor.
    Tu, in schimb zici ca esti optimista,... lasa-i pe ceilalti, nu te lasa afectata.
    E pacat, serios!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate atitudinea aia de "mi se rupe", asa cum bine spui tu, ca asta e, nu e numai la batrani, ca pe ei i-ai intelege, ei cu cam ajuns in ultima etapa a vietii, au obosit. Atitudinea aia e tot mai prezenta la tineri, e foarte prezenta. Nu batranii sunt viitorrul, ci tocmai tinerii astia carora li se rupe.

      Ștergere
  4. M-au pus pe ganduri relatarile tale
    Si recunosc starea in care erai cand ai scris.
    Sa ai soare, macar azi.Si un zambet. Sunt lucruri simple dar care ne dau energie sa vedem lucrurile din alt unghi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hapi, multumesc de gandul bun :). Ma tem, insa, ca din orice unghi m-as uita la problema asta, peisajul e acelasi. Atitudinea asta de "mi se rupe", cum bine zicea cineva mai sus, pe care o vad peste tot, nu dispare.

      Ștergere
  5. Eu, cu toată sinceritatea ţi-o spun, Tina, ( s-ar putea să fim de aceeaşi vârstă) am încetat de ceva vreme să-mi mai pun întrebări, nu pentru că sunt o iresponsabilă, pentru că ar fi un neadevăr, mă implic poate mai mult decât ar trebui şi nici pentru că m-aş complace în viaţa pe care o duc, ci pentru simplu fapt că, nu vreau să mai îmi irosesc energia şi preţiosul meu timp, punându-mi întrebări. Prefer să caut soluţii care să-mi facă viaţa frumoasă. Prefer să aduc doar ceea ce-i frumos în viaţa mea. Poate că multele încercări prin care mi-a fost dat să trec de-a lungul timpului, încă din copilărie, m-am făcut să realizez că de fapt viaţa nu-mi cere decât s-o trăiesc cu adevărat în integritate şi că doar dorinţele mele uriaşe, mă fac să mi-o îngreunez.
    Nici mi-e nu mi-e frică de moarte, nici de împrejurările în care am să mor, pentru că moarte este inevitabilă, poate pentru că m-am întâlnit cu, ea, de doua ori până acum, însă m-a lăsat totuşi vieţii, poate că nu avea nevoie de mine s-o slujesc încă, poate pentru că nu m-a simţit c-aş fii pregătită suficient. Însă, mi-e frică puţin de felul în care am să mor. Aş vrea să mor împăcată cu mine însumi, împăcată cu ceilalţi şi să-mi păstrez nealterată legătura specială dintre mine şi Dumnezeu!

    O duminică minunată îţi doresc, Tina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai da, ai dreptate, Stefania, ca daca numai unii isi pun intrebari in timp ce majoritatii i se rupe, clar ca ne risipim energia in zadar (scuze ca s-a lipit expresia asta de mine, dar foarte bine a axprimat Ursa starea de spirit).
      Esti o curajoasa si o invingatoare, sa nu iti fie frica.
      o zi faina sa ai.

      Ștergere
  6. Pink Floyd îmi place foarte mult si daca esti realisto-pesimist azi te înteleg! Avem momente din astea! Eu discutiile aste prefer sa le am cu sotul meu! Zau, adica am pe cine sa ma racoresc! :)))
    Pacat ca nu putem schimba prea mult, desi cred ca o forma de protest ar fi de exemplu, sa nu mai citim ziarele. La romani parca e si mai grava chesta cu "printisori si pitipoance"!!!
    Duminica faina si hai la soare, uitam de "realitate"! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Eu n-am avut pe cine sa ma racoresc aseara si oricum nu ma racoream ca al meu e mai pornit ca mine :)).
      La romani e mai grava pentru ca e mai directa si mai vulgara, noua ne place cu fustele-n cap de tot, sa se vada bine paradisul.

      Ștergere
  7. Nu-mi place dispozitia in care esti, ce-ar fi sa scrii ceva vesel, repejor ca altfel ne facem sepuku cu totii! Oamenii se schimba evident, dar la cateva generatii odata, asa ca noi nu vedem chestia asta. Altfel ramaneam in epoca de piatra si eram vanatori-culegatori in loc de "panseuri" (e un frantuzism, te-ai prins nu?)Hai ca traim bine, n-avem razboaie, exterminari in masa, guerille si bombe atomice, nu te mai vaita de tampiti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ja, ja, traim bine de nu mai putem. Macar aia au scuza ca asa e la razboi, noi restul ce scuza avem?

      Ștergere
    2. Eu fac eforturi serioase sa-mi mentin nivelul dispozitiei, asa ca ma agat de orice. Ca daca alunec in groapa nu cred ca ma mai trage cineva de-acolo. Asa ca motivul cu razboaiele este foarte bun, chiar excelent!Mi-a trebuit ceva timp sa ma autosugestionez.

      Ștergere
    3. :)) E bine daca functioneaza. La mine nu merge cu razboi, guerille sau cu "se putea si mai rau". Dar macar eu reusesc sa ies singura dupa ceva timp ca imi revine optimismul ala prostesc :))

      Ștergere
    4. No, vezi? Exista speranta tot timpul. Chiar se putea mai rau. Chiar se putea mult mai bine pe de alta parte. Greseala noastra este ca ne gandim la unison la mocirla in care ne afundam. Asta face sa ne afundam si mai rau.

      PS Nu, n-am fost la nici un curs motivational daca te intrebi, dar am talent mobilizator.

      Ștergere
    5. :))) Ai talent mobilizator??? :))) Hai ca mi-a placut.
      Stai asa, exista si cursuri motivationale???!!! Eu stiam numai de carti din alea cu "Poti, dar tu poti ..., dar hai ca poti ..." la nesfarsit
      Aaaa, ba mai erau intr-un timp niste "grupari selecte" :)) jocuri piramidale mascate care te motivau sa le dai bani :))). Am avut eu o colega, o snoaba si 3 sferturi, care era foarte incantata ca o sa ajunga ... diamant =))) si bogata putreda, pana le-a platit niste mii de euro si diamant n-a mai ajuns.

      Ștergere
  8. Subscriu la cele spuse de tine, nici eu nu astept nimic bun... asta nu inseama ca suntem pesimisti. Da' pentru ca e duminica si da pe-afara optimismul din mine as mai spune ca daca este sa asteptam ceva de bine, singura sursa suntem noi... de la altii cu siguranta nu va veni nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai sigur ca singura sursa suntem noi, Centurion, dar cu 3 paie nu se trece iarna si nici cu o floare nu se face primavara. Nepasarea ne-a adus aici si tot ea o sa ne duca, fara nici un dubiu, pe unde a mai fost omenirea, dar cica a uitat.

      Ștergere
    2. Ahhh... asta e posibil, chiar logic, orice (inclusiv omenirea) evoluează până în punctul de apogeu, apoi urmează regresul... iar cum noi oamenii se pare că avem autodistrugerea implantată undeva prin codul ADN, nu-i de mirare că va veni vremea extincţie.... Dar, până atunci (n-apucăm noi vremea aia... SPER) vorba lui "SpunSiEu", be happy, don't worry... we are doomed (ca să păstrez exprimarea shakespeariana, că la franceză nu strălucesc ;D)

      Ștergere
  9. "Sunt atent cum lumea coboară pe scări în infern", spunea unul din preferaţii mei, locuitor al Grădinii cu Ghimpi. Ce frază sublimă care sintetizează, aş spune, întreaga ta mărturisire. Lumea se vaită, şi ce? Sunt atât de profunde leziunile încât "comisia guvernamentală" să constate că ele produc revolte? Nici pe departe! N-am atins apogeul durerii. Sau am trecut pragul, şi nu ne dăm seama? Trăim într-un je m'en fişism incredibil. Asta ne va aduce pieirea. Suntem un popor mioritic, resemnat până-n măduva oaselor, am mai spus-o undeva. Vai, dar ce târziu e şi eu bat câmpii pe-ci! Hai, je m'en fiche de tot, mă duc să dorm.
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, preferam metoda strutului. Credem ca daca ne facem ca nu vedem si n-auzim, o sa treaca de la sine :))
      Somn usor :)

      Ștergere