sâmbătă, 27 iulie 2013

I did it!


Vă stresam eu cu ceva luni în urmă cu surplusul meu de grăsimi acumulate în urma lăsatului de fumat, trecerea la o viață … extrem de sedentară și, să o spunem pe-a dreaptă, creșterea gradului de nesimțeală, că fără asta nu ar fi fost posibil. Și am tot încercat eu diverse și nu reușeam mai nimic. Dădeam cu chiu, cu vai 2 kile jos, le puneam rapid la loc. Nu sunt genul care poate să facă foamea. Niciodată nu am fost. Diete cu ciorba de varză sau 3 surcele la mine nu țin. A durat ceva până am găsit o dietă care să nu mă oblige să fac foamea și nici să îmi scuip plămânii de efort, că nici sportul extrem nu e de mine. Am găsit-o. Dukan. Asta era singura care nu mă punea să fac foamea. Aveam restricții gârlă, dar nu muream de foame. Știu că mulți o critică, în general concurența, cei care au lansat propria dietă, dar eu vă spun părerea mea de consumator: a fost singura care mi s-a potrivit și singura care a dat rezultate.
Am început pe 16 ianuarie cu o greutate de 72,6Kg, disperată de-a dreptul, sătulă de ce vedeam în oglindă și hotărâtă să mă țin cu dinții. Mă gândeam că dacă am reușit să mă las de fumat, trebuie să pot face și asta. Era cam aceeași chestie: nu fumezi … nu mănânci anumite chestii. Și a mers.
Nu o să vă zăpăcesc de cap cu prezentarea dietei, cine vrea să vadă despre ce e vorba merge pe site. Eu o să vă zăpăcesc un pic cu experiența mea. Sunt 4 etape. Pe prima, Atacul (5 zile), am respectat-o cu sfințenie, Croaziera (cam 4 luni, în cazul meu), mai mult de jumătate, la fel, respectat cu sfințenie, după care am început să aduc mici modificări, pentru că simțeam că așa nu se mai poate. În toată această perioadă între 16 ianuarie și 15 mai nu m-am atins de nici un fel de:
-    grăsime, cu excepția celei existente în carnea foarte slabă. Nu ulei, nu unt, nu margarină.
-    făinoase. Nu pâine, nu paste, nu biscuiți etc.
-   zahăr. Nici un strop. Nici în cafea, nici în ceai măcar. Dulciurile s-au desființat. Singura chestie dulce pe care mi-o permiteam era Cola fără zahăr și, din când în când, ciocolată fără zahăr. Oribilă, dar când nu ai altceva, pare minune.
Carne era permis doar de pui sau curcan și acela fără piele, clar. Am dus-o eu vreo două luni doar cu pui până mi s-au străpezit dinții, mi-am băgat picioarele scurt și mi-am tras un grătar de purcel. Mi s-a părut așa de bun, de zici că era ambrozie. Așa că am continuat cu carnea de porc și nu s-a întâmplat nimic. Am continuat să slăbesc. Poate mai greu decât dacă ar fi fost numai cu zburătoare, dar am slăbit în continuare.
Am introdus eu și cartofii din când în când. Mai făceam cartofi natur … fără unt, clar. Nu s-a întâmplat nimic deosebit.
Nu am fost rigidă. Am citit pe forumul site-ului ce disperate erau câte unele: să nu cumva să sari din litera cărții. Eu am sărit și uite că nu s-a întâmplat nimic. Altă chestie pe care am văzut-o pe forum. Se văitau multe persoane că nu găsesc tărâțe de ovăz și întrebau dacă pot folosi tărâțe de grâu. Și sărea câte o disperată cu gura: NUUUUUUUUUUUUUUUU, că trebuie exclusiv tărâțe de ovăz, că așa zice ”domnul doctor”. Ei bine, nu neapărat. Eu am slăbit primele 5kg cu tărâțe de grâu pentru că nu găseam tărâțe de ovăz. Deci se poate! Apoi când am găsit am văzut că sunt mult mai scumpe comparativ cu cele de grâu, așa că am amestecat. Dacă slăbeam și cu celelalte, de ce nu?
Ce am mai observat pe forum. Toată lumea era disperată să facă ”pâinică”. Din tărâțe, din te miri ce, dar să fie ”pâinică”. Norocul meu că eu n-am grețuri cu pâinea. Deși îmi place mult de tot pâinea, pot să mănânc și fără. Așa că din ianuarie până în mai nu am mâncat pâine. Acum mănânc 2 felii pe zi ...uneori, că nu am chef mereu.
Mișcarea e super accesibilă. 25-30 de minute de mers pe jos, dar în ritm săltat, nu ca după mort. Eu am făcut și alergare, când m-au ținut curelele. Pentru bicicletă simțeam că nu mai am forțe cu mâncarea aia. :). Se simțea lipsa zahărului. Mă obișnuisem și dimineața după ce mă trezeam … ca să mă trezesc mai bine, făceam și 100 de abdomene. Nu m-am omorât cu nici un alt exercițiu. Sportul preferat e … aruncatul cu privirea, dar acum a ajuns să îmi placă la nebunie marșul acela forțat de 40 - 50 de minute pe care îl fac aproape în fiecare seară. Îmi pun căștile, mi-am făcut o selecție de melodii alerte, care îmi plac, ca să mă stimuleze să merg mai repede și transpir cu spor. Mă binedispune și mă deconectează de la idioțeniile de zi cu zi. Mă întorc acasă alt om.
sursa foto
Când am trecut la etapa a treia, Consolidarea (readaptarea organismului la alimentația obișnuită) încă nu ajunsesem la greutatea dorită, 58 de kg, aveam 60,3, dar simțeam că nu mai am tragere de inimă, așa că am zis că mai bine trec mai departe decât să scap ca Joiana în lucernă. Acum am 57,6, adică mai puțin decât îmi propusesem, și am terminat prima parte a etapei de Consolidare (66 de zile) perioadă în care eu am mâncat aproape normal. De dulciuri m-am dezobișnuit, deși eram maaaare consumatoare. Mănânc dulciuri o dată pe săptămână. Dacă totuși ”mă arde rău” pofta de dulce am găsit cu ce să înlocuiesc astfel încât să nu înghit tone de zahăr, deși acum pot mânca zahăr, … dar cu măsură. Și totuși nu pot. Prăjituri după care eram leșinată înainte, acum, după 2-3 înghițituri nu mai reușesc să înghit. Prea dulce!
Acum îmi prepar cate un iaurt slab cu fruct tăiat mărunt și cu o linguriță de zahar sau îndulcitor, dacă fructul nu e suficient de dulce. De ce nu cumpăr iaurt cu fructe gata preparat? Pentru că e plin de zahăr și de conservanți.
Ce a fost cel mai greu în perioada asta?
Să lupt cu cei din jur care mă tot pisau la creieri cu:
 ”Asta nu îngrașă, poți să mănânci
”O să pui la loc dublu când o să termini dieta”
”O să te îmbolnăvești de stomac”
M-am săturat de critici și de indicații prețioase în tot acest timp. Toți își dădeau cu părerea, dar niciunul nu era curios să afle cam ce mănânc eu … dar ei știau mai bine. O singură persoană a fost alături de mine, m-a susținut necondiționat și-i mulțumesc din suflet.
Dragilor, când cineva își propune să facă ceva, înainte de a sări cu critica și cu sfaturile, întrebați-l: ”Băi, dobitocule, ia explică-mi și mie clar ce vrei să faci.” Și apoi săriți pe el să-l pritociți.
Ce am învățat după toată experiența asta?
1.      Mâncărurile preferate se gătesc foarte bine și fără grăsime: ulei, unt, margarină, untură, când gătești cu carne, ori cel mult cu o linguriță de ulei. Puneți capacul și înăbușiți. În 6 luni de zile am cumpărat doar 1 litru de ulei. Și acela ca să gătesc pentru alții, nu pentru mine. În prezent gătesc la fel, cu o lingură de ulei și pentru mine și pentru ceilalți. Ei nu știu și n-am primit nici o reclamație.
2.      Poți să gătești normal pentru familie, iar pentru tine separat, chiar dacă e greu, dar se poate. Prima dată e mai greu. Îți mai trece pofta, când deguști. Totul e să te limitezi la degustat. :)
3.      Salatele sunt super și fără ulei, iar oțetul ajută și el, și dacă pui un pic de măr ras în salată chiar nu mai simți nimic lipsă.
4.      Nu poți dintr-o dată să mănânci mai puțin, chiar dacă îți propui, în special dacă ești pofticios, așa ca mine. Asta vine cu timpul.
5.      Litera cărții într-o dietă nu e ca proiectarea unei centrale nucleare, dacă ai pus azi o linguriță mai mult…Bum! Uneori poți să mai calci alături, dar în limitele bunului simț.
6.      Pofta de anumite alimente poate fi ”omorâtă” mâncând firimiturile. Câteva firimituri de tort, când toți mănâncă în jurul tău cu gura plină, sau câteva firimituri de pâine din aia proaspătă care miroase dumnezeiește, fac minuni. Trebuie doar să ai puterea să te oprești la acele firimituri până ajungi acolo unde vrei.
Deși sunt în a doua perioadă de readaptare la o alimentație normală, care e destul de permisivă, eu mănânc normal, așa cum am făcut și în prima. Singura diferență e că s-au schimbat obiceiurile alimentare. Organismul deja e altul. Un exces de zahăr sau de grăsime, face să îmi piară pofta mai repede, iar porțiile se reduc de la sine, cu timpul. Cred că, până la urmă, e doar chestie de disciplină. Săptămâna trecută am băut pentru prima dată alcool din ianuarie. Aș fi avut poftă de un vin, dar cum o sticlă de vin nu puteam ”să o duc” :), am băut o doză de bere … în manieră de bețivan: aproape ca pe apă! Mi-a căzu taaaaare bine.
Nu vă vorbesc din filme. Nu am nici un interes să vă vând nimic, nu mă plătește nimeni să îl vorbesc de bine ( deși mi-ar prinde bine niște bani :)). E doar experiența mea, dacă interesează pe cineva. Acum pot să zic și eu: dacă vrei, … uneori chiar poți. Sunt lucruri pentru care e nevoie chiar numai de voință, fără nimic altceva.
Așa cum îi ziceam prietenei care care mi-a fost alături în încercarea asta, mi-ar fi plăcut să fiu și în alte momente din viață așa de hotărâtă și încăpățânată.
Mulțumesc, copchile, mulțumesc că ai fost acolo să mă susții când toți ceilalți mă criticau. Nici nu-ți faci idee cât de mult m-ai ajutat.
>:D<

18 comentarii:

  1. Şi tu, Brutus, mai deunăzi citeam pe blogul Adelinei un articolul pe tema asta. Toată lumea cu diete :))))
    Oricum,FELICITĂRI!

    Eu n-am nici un stres, mă ajută metabolismul şi ceva exerciţii de 4 ori pe săptămână, luni, marti joi şi vineri.

    PS: Indiferent că puteai "duce" ori ba, reuşita merita un vin de calitate, ce dacă ai fi băut doar un pahar, puneai restul la frigider şi continuai peste vreo câteva (mai multe) ore ;) :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu sunt cu paranoia la moda cum ca trebuie sa fii aschilambica. Eu chiar aveam nevoie sa scap de cojocul de grasime, ca nu eram foca :)).
      Ai noroc cu metabolismul. Al meu e lenes ca stapana :))
      Cat despre vin ... nu puteam sa mai beau peste o ora, ori il beam atunci pe tot, ori se ducea la cos, ca ajutoare la pahar n-am, din nefericire :))
      Multumesc!

      Ștergere
  2. :) Eu am început pe la jumătatea lunii februarie, dar nu o dietă anume, doar banala dietă hipocalorică... până acum am scăpat de 25 de kilograme.
    Între timp m-am obișnuit așa de mult cu tărâța de ovăz că acum nu mai pot sta fără ea :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heiii, bravo tie! wow! eu am scazut 15 si mi se pare o super performanta, 25 e deja fantastic. Da, si eu m-am obisnuit cu taratza. e micul meu dejun. un iaurt cu taratze :))

      Ștergere
  3. Felicitari pentru vointa! Si pentru succes, evident. Tine-o tot asa, nu e greu daca ti-ai adaptat stilul de viata la respectiva dieta. Nu mai lua in seama toti stiuciosii care-ti povestesc despre cat vei pune inapoi dupa ce termini cu asta. Daca ti-ai facut un mod de viata si te tii de el... se poate. Eu nu prea mananc dulciuri (bine, am un pacat: ciocolata neagra, dar ramane intre noi) =)) si nici nu simt nevoia. Adica orice prajitura as gusta mi se pare extrem de dulce, insuportabil.
    Cred ca sunt cam incoerenta, ma grabesc si sunt obosita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Norocoaso! eu sunt lesinata dupa dulciuri ... ori eram. acum am pus frana, dar tot imi ploua in gura :))

      Ștergere
  4. Totul depinde numai de vointa! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Te-ai ajutat singura, Tina draga, si stii foarte bine asta. Esti ambitioasa nevoie mare, lucru pentru care te admir sincer si cu toata inima!
    Eu sunt foarte mandra ca am companie pe creanga altcuiva, niciuna din noi nefiind pe creanga ei. :)) Parca e mai suportabila viata daca iti tine cineva de urat. >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba mi-a prins tare bine faptul ca am avut o ureche la care sa ma vait :)) si care mi-a suportat toate tyampeniile fara sa ma critice :)
      E mai suportabila, parca nu mai pare asa dramatic :))
      >:D<

      Ștergere
  6. :)) Multumesc Adriana, le aud. Niciodata nu mi-au placut fixatiile si oamenii care au senzatia ca detin adevarul absolut. Eu nu dau sfaturi. Fiecare trebuie sa isi gaseasca ... potecutza lui pentru a ajunge unde vrea. Stiu ca e molima cu dietele. Eu nu am facut efortul asta pentru a fi la moda, aschilambica, ci pentru ca efectiv era nevoie. aratam ca o foca :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce spuneau cei care te descurajau sunt riscuri, nu-i invinui. Ti-ai asumat riscurile si ai invins. :) Probabil ca depinde si de metabolism. Si adevarul e ca daca te obisnuiesti sa mananci putin organismul "sufera" 3-4 zile apoi se resemneaza si nu-ti mai cere altceva decat putinul care i se cuvine. :) E ca atunci cand esti bolnav, fara pofta de mancare si corpul se foloseste de rezervele de grasime ca sa inlocuiasca energia. Felicitari!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari! Si ca te-ai lasat de fumat si ca ai atins greutatea dorita! La mine dupa ce nu am mai fumat cantarul sa urcat cu 5 kg mai mult cu care înca ma mai bat, ideal ar fii 52 dar am 56.. :(((
    Te pup si o vara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multzam fain. Aaaa la 5 kile, sa nu te vaiti :))
      O vara frumoasa si tie, Minnie.

      Ștergere
  9. Bravo mai! Ai vointa!
    Stiu multe persoane care au pus la loc foarte mult dupa Dukan, dar tu esti singura care ai reusit sa termini toate etapele. Cum ai spus si tu, cred ca e chestie de disciplina.
    Felicitari inca o data!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Ursulino. Nu am terminat inca. cum spuneam sunt in ultima faza de readaptare la alimentatia dinainte. inca ma pastrez si nu, nu cred ca o sa ma ingras la loc pentru ca acum stiu ce ingrasa. cei care pun la loc banuiesc ca trec brusc si in cantitati mari la ce a fost interzis.

      Ștergere