sâmbătă, 31 martie 2012

Blogger versus Wordpress

 
M-am tot văitat în ultimul timp că am diverse probleme cu blogul. Erau câteva chestii care mă nemulțumeau. Și încă mai sunt. Iar la un moment dat chiar mă gândisem să îmi mut blogurile pe altă platformă. Obligată fiind să stau în casă, cu toată vremea asta frumoasă, m-am hotărât să încerc și alte platforme. Să văd cum sunt. Așa că m-am oprit la Wordpress pe care toată lumea o laudă. De fapt, utilizatorii de Worpress o tot laudă. Eu, să vă spun sincer, la prima vedere și prima utilizare, am rămas foarte dezamăgită. E posibil să nu îi fi descâlcit eu toate tainele încă, și să fiu prea obișnuită cu Blogger, dar prima impresie e proastă. E greoaie, încurcată și încă o dată greoaie.
Numai ca să lucrezi la Aspect și te doare capul. În Blogger rezolvi totul cu drag&drop și editezi imediat. În Wordpres trebuie să deschizi de fiecare dată câte o fereastră în care alegi poziția gadget-ului și alte chestii.
Nu m-a lăsat să personalizez template-ul ales pentru blog, doar să modific 2-3 chestii pe care mi le oferă ei. Dacă vreau să modific codul HTML, să introduc sau să scot vreun element al paginii care nu îmi place, să aleg fonturi și culori pentru fiecare element în parte etc. nu pot, sau pot … dacă plătesc. Cel puțin așa a fost la cel ales de mine … poate la altele iți permite. N-am verificat. Sau poate că eu am fost chioară și n-am văzut unde se poate modifica codul, deși mi-am băgat nasul peste tot. Dar dacă se poate face chestia asta undeva, înseamnă că nu e suficient de clară să imi dea peste nas. Adică exact ce spuneam, greoaie.
Gadgeturile pe care le poți introduce sunt în număr limitat și … multe inutile sau neatractive. Ca să afișezi pe blog un alt gadget decât cele oferite de Wordpress e o adevărată aventură. De exemplu un translator de blog, chestie care în Blogger o faci în doi timpi și trei mișcări copiind codul HTML într-un gadget HTML, în Wordpress trebuie să îl descarci de nu știu unde, să dezarhivezi, să încarci apoi în plugins, apoi mergi la widget-uri și îl pui pe pagină. Adică o grămadă de muncă.
Wordpress are opțiuni interesante care nu există în Blogger, ca de exemplu Biblioteca Media, împărțirea pe categorii … și cam atât.
În concluzie, nu, nu îmi place Wordpress. Cel puțin nu după cât l-am studiat. Așa cum spuneam, e greoi. Poate are și calități … eu una nu prea am văzut,  dar o să mai insist, poate îmi schimb părerea. Oricum, am acolo un bloguleț, de formă, pentru a practica, cu idei de concedii, dacă vă interesează sa va faceti planul unde mergeti anul asta în concediu :)) ... în cazul în care ne-o lăsa criza http://cudegetulpeharta.wordpress.com/
Blogger m-a iritat cu o serie de erori, gen ora decalată din comentarii, unele gadget-uri care o iau razna, și cu faptul că Google vrea să știe și laptele care l-ai supt, dar din punct de vedere al accesibilității, platforma Blogger depășește cu mult Wordpress. E mult mai ușor de lucrat în Blogger. Părerea mea. Și mi-o susțin argumentat pentru că le-am încercat pe amândouă.

sâmbătă, 24 martie 2012

Lada de zestre 7

 
”Everywhere you go, always take the weather with you
Everywhere you go, always take the weather”


Ce făceați prin 1991 când cei de la  Crowded House au lansat piesa asta?


 
 

miercuri, 21 martie 2012

Din ciclul ”Cum îmi dau bătaie singură”

Ieri a fost ziua cu numărul 2 din ”Operațiunea Bicicleta”. Nu am căzut decât de 2 ori, dar … zdravăn. Prima dată am crezut că am făcut gaură în asfalt și acolo îmi rămân ciolanele. Am piciorul stâng învinețit de deasupra genunchiului până la gleznă, și două julituri … la același picior, că nu am fost suficient de rapidă la cădere și mi-au rămas picioarele prinse de bicicletă. Dreptul a scăpat mai ieftin, nu are decât o vânătaie, dar de soi, și cu julitura de rigoare, atașată. DAR … păi da, că e un dar mare de tot. Am reușit!!!! Acum nu mai lipsește decât să practic ca să mă obișnuiesc. Îmi cam scapă piciorul drept de pe pedală. Să o bată cucii de pedală că nu știu ce are. Sau poate piciorul din dotare e defect … e mai mult decât probabil. Dar … important e că am reușit!!!! Vă spun sincer că am chiuit ca o nebună. Noroc ca eram în plin câmp, la marginea pădurii și nu mă auzea nimeni. Juliturile, vânătăile, febra musculară și tot restul, deja nu mai contează, sunt uitate. A fost o senzație unică. Sentimentul trăit în momentul în care am reușit să merg singură vreun kilometru, a fost sublim. Pentru cei care merg pe bicicletă poate părea o idioțenie ceea ce spun, dar eu vorbesc pentru cei care nu știu. Așa ca mine … am eu fetele mele care au zis că nu știu. Ei, bine, fetelor, e o senzație unică de … libertate totală. Libertate și zbor. E superb! Zău că merită toate bușiturile, vânătăile, juliturile țepii în fund și durerile. Sentimentul ăla, merită. Nu se compară cu nimic din ce am trăit. A doua oară deja nu a mai fost la fel. Vorba cântecului: ”O dată-n viață, o dată-n viață…”. Numai o dată … dar a meritat.