joi, 22 iunie 2017

”Îl iubesc pentru că mă face să râd”

Acum ceva ani mă uitam la o emisiune cu rochii de mireasă .. de, știți, visul oricărei fete, că doar n-oi fi fost eu vreo ditamai excepția :)). Mno, și mă mai minunam eu de cât munte de răbdare trebuie să aibă vânzătoarele alea să rămână calme la toate mofturile istericelor alea de viitoare mirese, soacre și domnișoare de onoare. Le-am suspectat deseori că erau drogate. Zău de nu! Erau cazuri de mă scoteau pe mine din minți în fața televizorului în câteva minute, dar să mai fi stat pe capul meu câteva ore? Nooo, sigur nu rezistam acolo nici măcar o zi. Mă acuzau de loviri și rele tratamente.
Dar nu despre crizele isterice ale viitoarelor mirese voiam să vorbesc. Printre altele le întrebau pe euforicele viitoare soții și mame ce le place cel mai mult la viitorul nefericit. Și răspunsul venea aproape invariabil: ”Mă face să râd!” Și eu eram ca lovită de dambla ... Nu pricepeam și pace, cum de criteriul principal după care îți alegi viitorul e... că te face să râzi. Să mă omori de puteam pricepe...
Acum, la vreo zece ani de atunci, încep să înțeleg și eu cât de important e râsul într-o relație. Nu zic că, gata, să te și măriți cu el doar pentru asta, dar, parcă, chiar m-am săturat de conversații serioase și savurez din plin un om inteligent și cu umor. Și tot mai des simt nevoia unui râs sănătos în lumea asta mică, meschină și vulgară. Din păcate oamenii ăștia sunt astăzi atât de rari. Azi umorul a devenit oarecum sinonim cu vulgaritatea și, zău, dacă așa ceva mă face să râd...Și stau eu strâmb și judec drept ... sau invers... că e trist c-a trebuit să-mbătrânesc ca să îmi dau seama că într-o relație  ... de orice natură ar fi ea, chiar e important dacă cel de lângă mine mă face să râd. Mă simt așa, oarecum întârziată și nu-mi pică deloc bine că am ajuns să le înțeleg pe unele pe care le consideram idioate ... și mai erau și foarte tinere. De, vanitatea, bat-o vina!
Să înțeleg că peste vreo încă 10 ani sunt șanse să îmi placă să ascult manele, să văd telenovele și să râd în hohote la serialele de comedie proastă care abundă pe la tv? Ptiu, drace!

sâmbătă, 17 iunie 2017

Absolvent de grădiniță

M-am obișnuit în ultimii ani să tot văd absolvenți de liceu cu robă și tocă de zici că au absolvit Sorbona. Nu mai pare nimic ieșit din comun. Copiem în draci....nu numai lucrări de diplomă. Totuși, până ieri nu am văzut absolvenți de grădiniță mândri purtători de robă. Din păcate, aflu că eu sunt în urmă cu știrile, că, de fapt, poanta e deja veche.
Frate, mai lipsește să îl îmbrăcați așa și la absolvirea a 9 luni de stat în burta mă-sii, că doar tot final de ciclu e și ăla. Vedeți cum faceți să iasă gata îmbrăcat, dacă se poate.

duminică, 30 aprilie 2017

Din ciclul: ”Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!” Ep.2


Conversație surprinsă în trecere la ieșirea din bloc între o duduie, de vreo 20 și ceva de ani, mutată de curând în imobil cu soțul, cred, și cu bebeul care răcnește ca din gură de șarpe de dimineața până noaptea târziu, și angajatul magazinului de electro-domestice de la parter.
Ea: Pe tine te căutam. Nu-mi merge netul.
El: Cum nu merge?
Ea: Nu merge.
El: Ai wi-fi?
Ea: N-am hi5, am face (book, n.r.).
No comment! … și nu era blondă

vineri, 31 martie 2017

Dragele mele idioate...

Mă întreb când lumea asta o să înceteze să mai pună carul înaintea boilor. Toți lucrează la efecte, dar nimeni nu pare să ia în seamă cauzele. Toți tâmpiții vin să interzică, ba una, ba alta. Vrei să interzici avortul... OK! dar ce pui în loc? Bine că se propovăduiește păcatul în școli, dar nu se face o oră de educație sexuală. Nuuuu, că e rușine! Cum să vorbești despre așa ceva?!?!?!? Lasă că ei nu vorbesc, fac! Și apoi vă treziți cu mame minore, avorturi și copii abandonați..., cu femei care habar n-au ce e contracepția și bărbați cărora nici măcar nu le trece prin cap că ar avea și o oarecare responsabilitate pentru plăcerea de X minute...
Mă întreb câte din idioatele și mucoasele alea care au ieșit la marșul pentru interzicerea avortului au cunoscut în viața reală, nu aia imaginară pe care le-a lipit-o religia pe creier, vreo femeie obligată să procreeze la nesfârșit în anii comunismului, vreun copil (acum adult) rămas fara mamă din cauza interzicerii avortului și lipsei contracepției în anii ăia, vreun copil crescut prin orfelinatele comuniste?
Mă întreb câte dintre idioatele astea s-ar mai simți așa solidare cu interzicerea avortului dacă dacă s-ar trezi, într-o zi, cu o sarcină nedorită.
Dragele mele idioate, e tot ce vă doresc! Să vă dea Dumnezeul vostru măcar o sarcină pe care să nu o fi planificat și pe care să nu o fi putut evita! Așa să v-ajute Dumnezeu!

sâmbătă, 18 martie 2017

Pe mama voastră de cunoscători!

 
sursa foto
Postarea asta-i descărcarea sacului cu nervi și cearta mea cu mine însămi și cu idioții din viața mea reală. Nu, nu-mi plâng de milă și nici nu cer nimic. Nu vreau consolări și nici încurajări, iar de critici sunt sătulă până-n gât. Simțeam numai nevoia să vomit undeva toată acreala asta care amenință să mă sufoce. Iar ăsta-i locul unde nu incomodez pe nimeni, cred eu, că-i bucata mea de tarla. Cui nu-i place … click pe X-ul din colțul dreapta sus, vă rog și s-aveți o seară bună.
Im stack! Sună mai simplu în engleză. Dracu' știe de ce toate sună mai simplu și mai clar în engleză. Ăștia or fi înțeles că ce-i complicat mai mult încurcă. M-am blocat undeva și nu mai reușesc să mă mișc. Oriîncotro încerc să o iau … pac! Una în freză. Nimic nu-mi iese. Toate-s cu curu-n sus. De mult nu mi-a mai mers așa nașpa. Parcă-s robot programat să repete la nesfârșit același progrămel de rahat și ăla cu eroare. S-a ars un circuit și ăsta se învârte ca tâmpitul până face gaură-n podea.
Nu încerc să arunc vina în cârca nimănui. Nu o să mă încălzească cu nimic dacă găsesc pe altul vinovat. … ori poate numai dacă aș putea să îi dau doi pumni în freză, poate m-aș simți mai bine măcar pe moment. M-aș răcori.
Și ghinion de-ar fi… mai ducă-l sfinții de ghinion că se mai și termină. Ăsta, nu! s-a lipit de mine ca timbrul de scrisoare și mai fă-i vânt dacă poți.
Nu cred în vrăji, zodiace, superstiții de genul 13, nici în mâțe negre că am avut 3 în casă, copil fiind, nici în alte aiureli, deși, poate, altul ar fi intrat la idei. Totuși, ceva nu bate bine și simt că-mi pierd și răbdarea și puterile. Cam văd stele verzi de la atâta luat în freză. Dac-o fi numai o fază proastă, **te-o Hector, că e cam lungă, deja începe să miroase a telenovelă proastă.
Sunt sătulă de consolări de genul:”Se putea și mai rău”, sunt sătulă de mesaje ”mobilizatoare” rupte din cărțile care te învață orice, pe care le debitează toate duduile la modă azi, gen: ”Depinde numai de tine”, ”Toată forța stă în tine” ”Ajută-te singur” bla, bla, bla și alte aberații de genul ăsta, teorii emise de oameni care încă nu au dat cu capul suficient de tare de pragul de sus, încât să îl vadă și pe cel de jos. Sunt sătulă și de atotcunoscătorii cu ”Ți-am spus eu!”.
Măi, ”pricepuților la orice”, eu am învățat un lucru în viața asta și o să îl țin minte cât oi trăi, că l-am învățat pe pielea mea, iar lecțiile astea nu se uită: Nu pot să-l judec pe altul atâta timp cât nu am trăit aceeași experiență ca și el, pentru că aș fi extrem de subiectivă. Din afară lucrurile par mult mai simple totdeauna, asemănătoare și poate mult mai clare, iar la datul cu părerea în necunoștință de cauză suntem campioni. Întotdeauna e ușor de pe margine. Mai nașpa e când ești în cauză. Și dacă creierul ăluia în cauză se blochează la un moment dat, că se mai și blochează... faptul că vii tu să-ți arăți inteligența sclipitoare sau spiritul critic, nu ajută la nimic. Dacă n-ai o soluție concretă, mai bine taci!