Ma suna un amic mai zilele trecute:
Esti acasa?
Sunt.
Dai o cafea?
Dau.
Atunci fa-o ca ajung in 10 minute.
Trosc! – inchide.
Hmm! Ciudat, imi zic. Ce-o fi cu asta asa laconic? Parca transmite telegrame.
Pun de cafea si astept … si astept.
Cioc – cioc la usa. Deschid. Telegrafistul.
Salut, salut.
Salut.
Trece pe langa mine ca vijelia. Intra in bucatarie, ca de obicei, se aseaza, isi scoate nervos tigarile, isi aprinde una si trage cu nesat. Il privesc cu oarecare neliniste. Nici nu-mi vine sa il intreb care-i treba, ca mi-e teama de raspuns. E clar ca ceva nu e in regula. Pun cafeaua in cesti si ma asez usurel pe un scaun, nescapandu-l din ochi.
Intreb cu juma’ de gura: Esti bine?
Se uita la mine, face o pauza si spune dintr-o suflare:
Azi m-am dus la dentist in pijama.
In momentul ala mi-a iesit cafeaua pe nas. Rad in hohote. Efectiv nu ma pot controla. Sta plostit pe scaun si se uita la mine cu o figura deznadajduita. Dupa ce reusesc oarecum sa ma controlez si sa imi sterg lacrimile de atata ras, il intreb:
Cum dracului ai reusit s-o faci si p’asta?
Stiam ca avea probleme cu dintii, dar avea o frica de dentist sora cu moartea si ca, daca se hotarase in sfarsit sa se duca, durerile trebuie sa fi fost cumplite.
Ofteaza lung si-mi spune: Zau ca nu stiu.
Stai sa inteleg bine, te-ai dus complet imbracat in pijama?
Nu, numai cu bluza, aveam blugii pe mine.
Si pantofii? intreb, sau erai in papuci?
Nu, eram in pantofi.
Ma musc de limba ca sa nu rad iar si sa il fac sa se simta mai rau decat se simtea deja. Mi-l si imaginez defiland in pijama pe centru, Domn’ Profesor in pijama.
Isi da seama de efortul meu, doar ne cunoastem de atatia ani, zambeste si-mi spune:
Lasa nu te mai sufoca, razi in pace, ca oricum faptul e consumat.
Ii multumesc in gand pentru intelegere si mai trag o portie de ras. Rade si el, desi nu cu aceeasi pofta ca mine:
Chiar ca e de ras. Ma bucur ca, cel putin, ti-am inseninat ziua. Nu te-am mai vazut razand de mult timp cu atata pofta.
Sa stii, ii raspund cu gura pana la urechi. Problema mea e ca am o extraordinara capacitate de a vizualiza povestea si-l vad cu ochii mintii, el, profesor respectat, imbracat in pijama, defiland pe centru.
Si acum zi-mi tot, de la inceput pana la sfarsit.
Ce sa mai zic mai mult de-atat? A, sa mai spun ca m-am intalnit si cu vecinul de la 2 in parcare si am vorbit vreo cateva minute, sau ca n-am gasit loc de parcare la clinica si am mai mers pe jos vreo cativa zeci de metri si ca m-am mai salutat si cu Profesorul X care era cu nevasta?
Nu-mi venea sa cred. Imi inchipuiam ce sentimente il rascoleau in momentul ala.
Si cand ti-ai dat seama ca esti in pijama?
Când am vrut sa deschid usa clinicii. M-am vazut in geam. Am vazut ca am ceva scris pe piept. … don’t disturb me!
Asta e tare de tot! :)) Am plecat şi eu odată în papuci de acasă... mi-am dat seama că ceva nu e în regulă când am traversat strada din faţa blocului. :))
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereTare faza. :)) Patim.
RăspundețiȘtergereO vecina din sat, de varsta bunicii, ne-a povestit ceva asemanator cu dentistul. Prima vizita din viata ei la dentist n-a fost tocmai placuta. Fiul ei a insotit-o, el casatorit si cu copii. Dentistul l-a intrebat pe barbat cum il cheama, de frica nu isi putea aminti propriul nume, iar femeia varsta. :))
Alta faza mi-a povestit-o mama in timp ce eram eu pe scaunul dentistului. Spunea ca o colega de-a ei si-a dus baietelul la stomatolog, copilul curajos, sta linistit pana se repede sa-i spuna dentistului care curata o carie: : Dar mai opreste-te, nu vezi ca iese fum!" :))
Aaa, apropo, stiai ca scaunul stomatologic si scaunul de tortura au fost inventate de aceeasi persoana? :))
Lasa ca am si eu una, apropo de dentist. Copil fiind m-a dus mama la dentist. Eu m-am panicat si am impins doctorita si pe-aici ti-e drumul. Mama, saraca a ramas acolo sa se scuze pentru mine. Am primit o sapuneala acasa de mama focului :))
Ștergereglumesti cu scaunul????? asta-i culmea! Nu ma mir de ce fugim toti de el.