vineri, 28 decembrie 2012

Ce mai citesc lumile


Cum practici cel mai bine o limbă străină? Citind, citind la greu în limba respectivă, printre altele. No, așa că pentru a nu-mi rugini cunoștințele într-o anume limbă, m-am apucat să caut cărți pe net, să vad ce găsesc. După ceva căutări am găsit un site superb, extrem de bine realizat, documentat și aprovizionat, o adevărată enciclopedie a cărților publicate în limba respectivă, cu scurt sinopsis și informații despre fiecare carte în parte. La unele cărți iți dădea chiar și link pentru download sau citire online. Ce mai … o minune. Așa că am pierdut vreo juma' de zi pe site-ul acela citind sinopsis-uri la cărți pentru că de multe ori un titlu înșală, nu-i  așa? Și am luat-o la rând cu categoriile sărind peste audiobooks, știință, concursuri, gastronomie etc. care nu mă încântau, trecând la fantezie, enigme, istorie etc. și a fost totul ok până am ajuns la categoria Literatură străină. Wow! Când am văzut numărul de pagini la categoria aia, 98, am zis că mă apucă primăvara acolo. Dar am avut noroc, n-a fost așa. Am avut noroc pentru că erau tone de siropuri. Deci nu cred că vă puteți imagina cantitatea de cărți de Nora Roberts, Barbara Cartland, Sandra Brown și alte sute de nume de autori pe care, clar, nu aveam cum să le rețin, existau acolo, nume care au în comun un singur lucru: scriu siropuri, cărți din alea de amor, cu coperți cu Adoniși și Afrodite. Nu cred că vă faceți idee câte cărți care au în titlu vampir, stăpânul nopții, imortal sau alte sinonime, am găsit acolo. Mii! Sincer, dacă mi-ar fi spus cineva că fenomenul vampirul a devenit paranoia mondială, i-aș fi spus că e nebun. Nu, dragilor, nu-i minciună. E paranoia la nivel mondial. Eu înțeleg că a avut succes seria făcută după cărțile Stepheniei Meyer, (pe care le-am citit, mă declar vinovată :D ), a mai avut succes și Interviu cu un vampir (Anne Rice, mă declar și aici vinovată :D, am citit și aici toată seria) sau Sookie Stackhouse și încă un serial care nu îmi vine în cap acum … dar pe care nu le-am mai citit ...  îmi ajunseseră deja vampirii :)). Dar de aici și până la invazia de mii de titluri cu vampiri, mi se pare o exagerare, gen sare o oaie în baltă, sar toate după ea. S-a creat un fenomen. Fiecare fată se crede o Bella, o Sookie sau te miri ce mai altă pământeancă amorezată de un el, colțos, frumos și excepțional. Au atâta succes iubirile astea imposibile. Nu ne mai mulțumim cu posibilul? Nu ne mai excită dacă ei nu sunt palizi și cu colți?
Sursa foto
Și altceva. Dumnezeule mare câte siropuri s-au scris prin lumea asta. Eu am văzut numai o parte acolo, și tot m-am îngrozit, îmi închipui dacă le-ar strânge cineva pe toate la un loc, cred că m-ar lovi apoplexia. Câte povești de amor poate scrie un om? Eu am rămas mască de câte ori am văzut numele Nora Roberts și Barbara Cartland acolo și multe altele pe care nu le mai rețin. Cucoanele astea sunt fabrici de făcut siropuri. N-am nimic contra siropurilor, să ne înțelegem clar. Am mai scăpat și eu din când în când în câte unul. Și totuși am rămas cu ochii căscați de ce am văzut acolo. Tone! Nu exagerez. Tone! Tone de titluri care au în componență cuvinte ca: amor, pasiune, destin, foc, inimă, arzător și alte cuvinte din gamă, iar pe coperte doi indivizi, un el și o ea, în poziții care de care mai orgasmice. Scrieri … inutile pentru că sunt convinsă că majoritatea dintre ele sunt de-a dreptul necunoscute publicului. Și îmi zic în prostia mea: Măi, frate, trebuie să fii idiot să încerci să te lansezi pe piața asta. E supra, supra saturată. De ce dracului sunt atât de multe, în comparație cu celelalte? Suntem chiar atât de bolnavi de lipsă de iubire, încât compensăm cu lecturile astea siropoase? Ne trăim fanteziile prin cărți pentru a uita de deșertul din viața proprie? Visăm la ce nu avem? Oare e atât de greu de priceput că ăștia vând cai verzi pe pereți, povești cu zâne? Nu, nu cred că vând povești cu zâne, vând telenovele pentru că toți sunt frumoși, culți, bogați etc. Nu e nici unul prost pe acolo, nu e nici o urâtă, nici un sărăntoc, sau dacă e, se mărită / însoară cu prințul. De ce, dragilor? Urâții și sărăntocii nu au dreptul la povești frumoase de iubire? Iar prințul se însoară cu orfana cea săracă. Zău? Unde? Pe care planetă? În poveștile voastre, poate, că în viața reală nu prea e așa, că ăla nu se dă jos din Ferrari, iar orfănica merge cu autobuzul ... dacă are bani de bilet și pentru ăla. Atunci unde se văd? Pe Hollywood Boulevard ca în Pretty Woman? Hai să fim serioși. Să ne lămurim: mai mult de jumătate din femeile de pe planetă nu-s Miss, nici deștepte, nici bogate, dar, totuși, stau acasă citind siropuri și visând că vine prințul-prinților călare pe Ferrari și le vede zâne? Da, asta e concluzia mea, pentru că, dacă există asemenea cantitate astronomică de lecturi de genul ăsta, înseamnă că asta se cere, altfel editura nu ar fi nebună să piardă bani.
Cu niște ani buni în urmă dacă ziceai că citești Jane Austen, erai luat în râs (nu mai știu cum o fi azi), pentru că povestea vieți de femei … cu happy end, aka măritat cu alesul inimii. Mândrie și Prejudecată era mult sub linia de respectabilitate literară. Dați-mi voie să vă spun ceva. Nu, Jane Austen nu e de prost gust, și nici nu a scris siropuri. A zugrăvit perfect societatea timpului ei, cu moravuri, falsități, suferințe, obiceiuri, bârfe, alergătura după avere, măritiș și titluri. Cine vede în scrierile ei numai măritișul, înseamnă că nu vede mai departe de vârful nasului. Eu i-am citit toate romanele. Nu mi-e rușine să o recunosc. Din Mândrie și Prejudecată, carte atât de desconsiderată de ”adevărații” cititori, l-am adorat pe dl. Bennet. Nu, nu pe frumosul și mândrul Darcy așa cum poate v-ar trece prin cap, nici povestea de iubire dintre el și Lizzy, ci dl. Bennet, cel prins într-o căsătorie pe viața cu o parteneră mult inferioară ca intelect, cu un caracter mai mult decât iritant și care e cauza principală a nenumăratelor situații jenante în care sunt puși eroii cărții. Dl. Bennet care a ales să se închidă în bibliotecă decât să înfrunte capriciile idioate ale unei neveste proaste, dar fudule.
Jane Eyre e și ea considerată literatură pentru slabi? Eu o consider una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste din literatură. Dar La răscruce de vânturi? Tess d'Urberville?, Bâlciul deșertăciunilor? Madame Bovary? Romanele "cu dragoste" nu sunt considerate demne doar pentru că sunt "cu dragoste"? Nu, e o diferență mare într un roman de dragoste și un sirop. Siropuri sunt tonele alea de cărți pe care le-am văzut eu pe site-ul acela, (și cele pe care nu le-am văzut), sunt cărțile alea pe care le citești între 2 trenuri, între 2 examene din sesiune etc. și pe care le uiți în minutul în care ai închis cartea.

10 comentarii:

  1. Mie mi-a placut foarte mult si Jane Austen si Tess d'Urberville si Charlotte Bronte. Nu mi s-au parut siropeluri de-alea penale gen Sandra Brown.
    E chiar mare diferenta. Sunt siropeluri, dar scrise cu talent!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai am inceput "Drumul spre inalta societate" de John Braine. Si ma tenteaza sa incep "Logosul si clepsidra" scrisa de Virgil Nistru Tiganus. Cea din urma cred ca-mi va da dureri de dinti, dar vreau sa o citesc.

    In ceea ce priveste romanele de dragoste... cred ca eu vin de pe luna, pentru ca mie imi place de mor cum scrie Jane Austen, si mi-a placut in special "Mandrie si prejudecata". E adevarat ca nu ar trebui sa emit pareri, in definitiv blogul meu are numele pe care il are...

    Am citit in tinerete cateva carti scrise de Sandra B., colectia "El si ea" (mai era una dar n-o mai retin - le imprumutam de la o colega; avea o biblioteca plina cu asa ceva, stii cat de tare o invidiam? =)) ) Am renuntat rapid cand i-am descoperit pe Raymond Chandler si Emile Gaboriau. :))

    Revenind la scriituri mai serioase, iti recomand "Muntele vrajit" scris de Thomas Mann, in caz ca nu l-ai citit. Sau Castelul palarierului (Cronin). Sunt superbe! Prima e ceva mai greoaie, dar merita.
    =)) Am amestecat genurile. Inca imi plac romanele politiste si romanele siropoase ale lui Jane Austen, dar te rog sa ramana intre noi. :))

    Referitor la problema pusa de tine, tocmai din cauza ca in lumea reala nu vei gasi Cenusarese si printi pe cai albi se vor vinde cartile astea intotdeauna. Pentru ca mint. Mint frumos, iar oamenilor le place sa fie mintiti frumos. Vorbeai ieri de tufele ornamentale - e acelasi lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu vii de pe luna :)). Eu am citit tot ce a scris Jane Austen.

      Am recunoscut ca am citit si siropuri. Am avut si eu perioada mea de glorie in facultate. In sesiune, dupa cate un examen, mergea un siropel din ala de 2 ore, dupa care ma apucam de invatat pentru examenul urmator :). Ajuta la stergerea din memeorie a materiei anterioare pentru a face loc celei pentru examenul urmator =)).
      Ìmi inchipui ca colega ta era ceva gen o verisoara a mea, care nu avea altceva in biblioteca.

      Acum citesc "Din Bagdad cu multa dragoste". Nu, nu e de amor :)) sau daca e, e amorul dintre om si caine. Pana acum imi place. Daca o fi ceva de capul ei, dau de stire.

      Ștergere
  3. Te-ai infierbantat atat de tare pe cand faceai comparatiile incat am zambit. Sincer si cu drag, pentru ca am simtit ce ti s-a intamplat in timp ce scriai.
    Observ o involutie si in romanul politist, nu doar in cel de dragoste. Cred ca toate genurile au involuat, impreuna cu societatea. De ce s-a intamplat asta? Poate pentru ca autorii, din dorinta de a fi cumparati, au creat ceea ce putea inghiti oricine. Anume? Lucruri mai usoare. Asa, ca un puf. Care unora le provoaca alergii. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fiu sincera gasesc tot mai rar ceva care sa imi placa, din ce apare nou. Poate ca ai dreptate si literatura a inceput sa fie in functie de cererea pietii. Mi-am facut un stoc de vreo 30-40 de carti care mi s-au parut interesante pe site-ul ala. deja am renuntat la vreo doua, dupa o scurta frunzareala :)). Acum, cum ii ziceam si Darei, citesc "Din Bagdad cu multa dragoste", relatia dintre un soldat american si un catzel in timpul razboiului din Irak si modul in care isi influenteaza reciproc vietile. Pentru inceput m-a acaparat. Sper sa nu imi pierd interesul pe parcurs.

      Ștergere
  4. Bine zici. Jane Eyre si Tess am citit si eu. Mi-au placut foarte mult. Parca ambele carti iti dau o lectie de viata, mai ales Jane Eyre. De la ea realizezi ca mai inainte de toate trebuie sa inveti, sa devii independent sa te tii pe picioare si sa nu depinzi de altii, pe langa asta te mai indruma sa dai o sansa si celui care o merita si asa mai departe. :) Am citit si eu siropuri si se simte o mare diferenta intre cele doua tipuri de roman, siropurile au asa un gust amar, un stil fortat in schimb capodoperele clasice sunt curgatoare, fluente si nu iti dau impresia de disc zgariat in firul narativ cu se intampla adesea cu romanele siropoase. :))
    Acum citesc "Panza de paianjen"-Cella Serghi, un roman foarte reusit, din cat am citit pana acum, desi are si el putina dragoste platonica si neimpartasita :). Dupa cred ca voi citi "Fantoma de la opera" si probabil ceva de Jane Austen, e vacanta, ce naiba. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am citi nimic de Cella Serghi. Uite ca mi-ai dat o idee. Astept insa recenzia pe blogul tau, sa vad daca ma atrage subiectul :).

      Ștergere
    2. Am citit si eu recent "panza de paianjen" si mi-a placut mult de tot. S-o incerci, Tina, sigur o sa-ti placa!

      Ștergere
  5. Cât de frumos scrii! Și eu le ador pe Jane Austen și surorile Bronte, iar între romanele lor și siropurile contemporane e o diferență ca de la cer la pământ. Pe lângă descrierea detaliată a societății din acele vremuri, scrierile lor ilustrează foarte bine condiția femeii în secolul al XIX-lea, al cărei principal scop(și îndatorire) în viață era un mariaj cât mai convenabil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ralu. Da, romanele lor sunt adevarate fresce ale acelor timpuri.

      Ștergere