Scrisoare către un mârlan

 

Ai venit la mine cu intervenții să îți fac un site pentru afacerea ta deoarece te-au speriat prețurile din oraș. Am discutat amândoi condițiile, ai fost de acord, așa că am trecut la preț, cum era normal. Ți-am spus cât pretind eu pentru munca mea. Nu ai zis ”Nu” și ai venit peste câteva zile să îmi aduci materialele. După ce m-am apucat de treabă, îmi vii cu povești de genul ”Vezi cum faci să îmi faci un preț mai prietenos.” Ți-am spus să te duci în altă parte dacă nu îți convine, dar ai zis că nu, iar acum îmi bați prietenii la cap să intervină să scad din preț? Adică ce mama dracului nu ai priceput? Vorbesc chineza veche? Sau și mai și, să îmi propună ei să îmi plătești tu … în rate!!!!! Dar ce sunt eu? Casa de Ajutor Reciproc? Nu, zău! Eu am lucrat în rate? Am anchilozat stând pe scaun până la 3 dimineața, noapte de noapte ca să îți fac ție site, și nu orice mizerie, ci unul care m-ar face până și pe mine curioasă să îți văd produsele, deși nu mă interesează absolut deloc genul. Și acum vii cu … plata în rate? În cazul ăsta o să îți dau și eu site-ul în rate, azi o pagină, săptămâna viitoare o fotografie etc. iar când plătești ultima tranșă îl publicăm, nu?

Nu m-ar fi deranjat atât dacă aș ști că ești vreun amărât și ai fi avut bunul simț să discuți toate astea de la început, așa cum ar face un om de onoare. Sau poate ai ajuns în sapă de lemn de când ți-ai tras o Pitzi de 20 de ani? Ai dreptate, se asezonează bine cu cei aproape 50 de ani ai tăi, cu părul alb și cu ridurile. Te face să te simți flăcău? Foarte bine! Sunt convinsă că plătești gras pentru luxul ăsta, dar eu nu o să contribui la bunăstarea lui Pitzi și nici a ta.

Dacă am învățat ceva de la voi e că nu trebuie să mă mai minunez de superficialitatea, jigodismul și lipsa de bun simț al rasei umane, ba, din contră, ar trebui să mă minunez când întâlnesc câte un om serios, sunt atât de rari. Și totuși mă mai uimiți.