miercuri, 8 august 2012

Iubiri de-o viață I

Roșul a fost culoarea mea încă din fragedă pruncie. Orice să fie, dar să fie roșu. Închipuiți-vă un ghemotoc îmbrăcat complet în roșu … mereu. Nu era roșu? Erau crize. Așa că biata mama a renunțat după un timp să mai încerce să îmi arate că lumea e plină de culoare. Pentru mine exista numai ”rrroșu”. Îmi amintesc perfect haine de când eram numai de-o șchioapă, toate roșii, bineînțeles. Încă reușesc să văd cu ochii mintii ghemotocul îmbrăcat în paltonaș evazat, roșu, cu guler lat de blăniță albă și nasturi albi de metal cu un oarecare model, cu cizme roșii și fes ... roșu, bineînțeles, așteptând în hol ca tata să ne tragă cu sania, sanie care era …cum altfel, decât roșie?
Paranoia asta a durat până la vârsta când am început să conștientizez, să înțeleg că ceilalți se amuzau copios pe seama mea și a pasiunii mele pentru roșu. Asta m-a marcat, cred. M-a făcut să îmi fie rușine de pasiunea mea și să evit să mai fiu subiect de amuzament pentru adulții din preajmă. Adică, mi-am înnăbușit frageda pasiune și am început să port alte culori, fără să îmi mai pese ce și cum. Apoi a fost generala și liceul cu epoca de negru, perioadă aflată sub sloganul:”Be cool, be black!”
Dar totdeauna unde a fost foc, rămâne cenușă. Adult, am revenit la veche iubire, chiar dacă nu cu aceeași fervoare și nici cu aceeași ostentație ca în copilărie. Acum ne iubim ponderat, dar la fel de pasional, eu și roșul.

Și o mărturie din epoca în care mama încă nu se declarase învinsă în războiul cu roșul și-mi trântise o rochiță turcoaz și o fundă roz (din spusele mamei, iar eu o cred pe cuvânt).
Nu-i așa că mi se citește încântarea pe ochi? :)))))))) Dacă mi-ar fi cântărit cineva buza, cu siguranță avea 1 kil.


14 comentarii:

  1. Ce draguta eraaaaai!!!!!!!!!Dar prea serioasa :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) pai eram cu bot dupa o portie de "Dar eu vreau rosuuuuuu!" cel putin asa zicea mama.
      cred ca si matzaisem un pic inainte, daca ma uit bine la moaca mea :)

      Ștergere
  2. Dintotdeauna am stiut ca esti frumoasa!!!!! Am confirmarea!! Traiasca rosul, turcoazul si rozul daca ele te-au amarat si, cu toate astea, mi-ai ingaduit sa te vad!! Un copil atat de frumos nu a putut deveni decat un om teribil de frumos!! Fericiti cei ce te cunosc!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tu esti o scumpa ca intotdeauna, draga mea >:D< sa nu uiti zicala aia: "orice e mititel are farmec", asa si eu in poza asta. daca am fost un copil frumusel nu inseamna ca am devenit un adult si mai frumos. nu m-am simtit niciodata asa si nici valuri n-am facut. din contra.
      cat despre cei fericiti ca ma cunosc ... iti pot da o lista destul de lunga cu cei care nu sunt deloc incantati ca s-au ciocnit de mine :))))) ghinionul lor! :))))))pup. >:D<

      Ștergere
  3. Ratiunea pentru care nu au fost incantati te asigur ca nu tinea de aspectul tau. Nu au fost incantati deoarece tu esti om dintr-o bucata. Nu te prea codesti. Ai ceva de spus - spui. Putini apreciaza asa ceva!
    Despre cum ne simtim in ce priveste aspectul fizic nu are rost sa mai dezbatem! Sau, ma rog, nu aici. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adica am o limba de mai bine mi-as inghiti-o :)))) am invatat sa fiu mai ponderata, odata cu trecerea anilor, dar inca exista chestii la care nu pot sa tac, indiferent ce am de pierdut :). tu stii.
      apropo de aspectul fizic, nu cred ca am auzit pe cineva care sa fie incantat de cum arata :))

      Ștergere
  4. Eu cunosc cateva persoane de genul celor pomenit - incantate de cum arata. Sunt printre cele mai antipatice persoane pe care am avut ocazia sa le cunosc. Sincer.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) pline de ele si cu senzatia ca sunt buricul pamantului?

      Ștergere
  5. Am avut si eu o perioada rosie in copilarie, mai mult datorita mamei, cred ca i se parea ciudat sa ma imbrace in roz :)) Prea mult roz strica, rosul e ok, dar cu moderatie! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu rozul nu am avut de-a face in copilarie. mai mult acum. dar numai ala turbat, cyclamen :)

      Ștergere
  6. Ca o papusa erai :) O adevarata frumusete. Si nu-s genul care lauda copiii :) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Hapi. ok ma dau batuta. trebuie sa va cred pe cuvant. :))

      Ștergere
  7. Rosu e si culoarea mea preferata, desi ma alint si ii mai innebunesc pe altii si cu roz. Laptopul meu roz e o minuntatie, din cele doua telefoane in posesie unul e cyclamen iar celalalt are vreo 6 carcase colorate (ca sa ma asortez si cu alte haine) din care evident una roz.
    Dar am trecut si prin alte diferite perioade ale vietii mele... perioada turcoise, perioada mov... etc, dar rosul ramane marea dragoste
    Oricum... pe mine cel mai tare ma imbufna in copilarie, ca ma imbraca la fel ca sora-mea, fara sa fim gemene. Am ramas traumatizata, si nu suport hainele de serie.
    Poza e draguta foc. Eu am poze imbufnate rau... Mi-ai dat o idee... ce-ar fi sa cotrobai dupa ele si sa le postez pe blog... o sa raman fara "vizitaci

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. deci tu ai "perioade colorate" :) eu nu imi amintesc decat de rosu si apoi negru, evident. acum ador culorile vii. toate. :) evit negrul si chiar maronul. cred ca si noua ne mai cumparau haine la fel...hmm! imi amintesc de un pardesiu ... rosu, evident :) si un fes alb cu roz.
      :)) astept sa te vad imbufnata. eu nu fug. pe mine ma amuza chestiile astea vechi.

      Ștergere