vineri, 29 martie 2013

În podul cu amintiri

Am început să îmi fac curățenie pe discuri, că tot a venit primăvara … măcar în calendar, curăț și PC-ul. Și de vreo două săptămâni, cred, tot încerc să pun ordine în muzică, fotografii și sutele fișiere și fișieruțe de toate modele și tipurile pe care le-am strâns ca o cârtiță de-a lungul anilor și de care îmi gem discurile. Și tot ascult muzică la greu, de câte ori am ocazia, încercând să păstrez doar ce îmi place cu adevărat și să nu mai țin discul ocupat cu chestii inutile. Și tot ascultând în forță … nu știu dacă efectiv m-am plictisit sau nu mai am răbdare să acord atenție, dar de multe ori am senzația că am fost beată când am ales muzica aia. Serios. Nu are nimic de a face cu mine. Culmea e că pe unele le-am mai și apreciat ca fiind de 4 stele!!! Asta înseamnă că nu mi-a plăcut la nebunie, dar am fost pe aproape. Și mă tot întreb dacă chiar o fi existat un moment în care mi-a plăcut așa ceva? Iar dacă o fi existat, clar ceva a fost în neregulă. Încep să mă îndoiesc serios de capacitățile mele.
La fel și cu pozele. Am la dubluri de îmi iese pe nas. E adevărat că știu de ce, pentru că de fiecare dată trag cel puțin o dublă ca să fiu sigură că am prins ceea ce vreau … sau că măcar sunt pe aproape. Ok, toate bune și frumoase, dar după ce le descarc nu mai stă nimeni să șteargă ce nu are valoare. Și am tone de fotografii. Nu exagerez deloc când zic tone. Și, la fel ca și cu muzica, mă tot întreb ce dracului oi fi fotografiat toate prostiile … și în dublu exemplar.
Sursa foto
Cert e că Sisif, era mic copil comparativ cu munca la care m-am înhămat eu. Muncă de chinez bătrân ... sau de om prost, cum vreți să-i ziceți. Îmi vine să le dau dracului pe toate și să le las așa, să îmi pierd timpul la tv sau căscând ochii pe te miri unde. Dar, pe de altă parte, norocul meu că sunt încăpățânată ca un catâr pentru că o să ma aleg cu totul pus în ordine. Măcar o dată la 5 ani și tot merită să fac ordine prin fișiere, nu? Culmea e că pierd timpul căscând gura la toate nimicurile. Chestii de care nu îmi mai aduceam aminte, altele pe care credeam că nu le mai am … și, bineînțeles, junk-ul de rigoare. Uneori mă simt ca în podul cu vechituri căscând gura la cutiile cu crâmpeie de viață. Ca în expresia aia: ”Ce cal am fost! … ce mârțoagă am ajuns.” Lipsește numai praful. Dar dacă mă chinui puțin, am și praf și atmosfera e completă.

7 comentarii:

  1. Si eu ma impotmolesc in "bagajul" de pe calculator si, tot ca tine, de la un timp le las naibii pe toate! Dar si cand ma apuca! Zboara toate la cos...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu inca nu imi revin din viteza cu care zboara multe la cos :)

      Ștergere
  2. Esti mult prea exigenta cu tine, draga mea. Toti si toate avem patimi, de diverse naturi, in diferite perioade ale vietii. Patimi, preocupari, preferinte. Si ce? Am stat pe capul cuiva? Nu. Asa ca... nu te mira. Trecutul acela face parte integranta din ceea ce au devenit azi, asa ca iarta-l si accepta-l.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-s suparata pe el ... ori nu chiar pe tot :)), numai ca sunt chestii care ma socheaza.

      Ștergere
    2. Si eu sunt siderata de anumite preferinte din trecut. Dar faptul ca nu ma mai regasesc in ele inseamna doar ca mi-am schimbat gusturile. :) Pe ici, pe colo, prin punctele esentiale.

      Ștergere
    3. Stii ce sper eu? Ca schimbarea aia de gusturi e una buna, ca daca nu, ne-am ars. Inseamna ca dam afara ce-i bun:D

      Ștergere
  3. Da, iti trebuie un partener de viata ca sa te piseze la cap sa faci ordine. La noi asa se mentine ordinea. Periodic ma ameninta ca sterge tot si atunci eu ma mobilizez si fac curat :)

    RăspundețiȘtergere