Atât a trecut de când am fost ultima dată pe aici. Sunt convinsă că sună mult mai bine ”9 săptămâni jumătate” sau mai știu eu ce alt titlu de film cu zile și săptămâni.
Nu știu dacă m-am întors ca să rămân. Ziceam cândva că poate o să mă întorc într-o zi cu chef de scris … nu știu cât m-o ține, dar aștept pân' m-o trece, ca să parafrazez maimuța când vorbea de cheful de muncă. … pentru cine nu știe, circula când eram eu studentă un desen cu o maimuță prăbușită la propriu de lene care spunea: ”Când m-apucă cheful de muncă mă așez cuminte într-un colț și aștept pân' m-o trece.” Așa și eu cu scrisul. Poate vă pun și poza cu maimuța într-o zi. Știu sigur că o mai am pe undeva.
Mulțumesc celor care mi-au trimis mesaje, îngrijorați. Îmi cer scuze că nu am putut să vă răspund nici măcar pe privat să vă spun că sunt totuși vie și că a fost doar un moment de răscruce și aveam nevoie de timp să asimilez ceea ce mi se întâmplă și să iau măsuri. De asimilat, am asimilat. Măsuri? Mai greu la capitolul ăsta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu