Într-o stare de plictiseală feroce în care nimic nu mă atrăgea și nimic nu mă mulțumea am făcut un salt în timp, în perioada liceului și am văzut câteva filme … de epocă. Vă mai amintiți de Liceenii? Nu știu câți dintre voi au văzut seria din epoca comunistă și nici câți dintre voi au prins ceva ani de liceu în acea perioadă. Eu am prins vreun an.
Doamne, câte amintiri mi-au trezit filmele alea ... coafurile trăznite ale fetelor de ziceai că le-a explodat soba în cap, tapat în exces, cu cât mai înfoiat, cu atât mai bine, machiajul ăla strident, sclipicios, până la sprâncene, bluzele bufante, umerașii de burete care te făceau să arăți ca un jucător de baseball, seratele, cerceii kilometrici și cât mai sclipicioși, funde enorme și mii de fundulițe plasate peste tot, pe haine sau prin păr, pe poșete sau pantofi, băieții cu tunsori ciudate și cravatele alea subțiri de două degete și … șosete albe :))) etc. etc.
Când am revăzut internatul, de undeva din străfundurile minții am simțit și mirosul acela specific, inconfundabil pe care îl simțeam când mergeam la colege în cămin. Le invidiam de-a dreptul pe interne, la vremea respectivă, erau singure, fără părinți, cu atâtea alte fete, puteau lega prietenii, puteau povesti, vorbi, bârfi, distra altfel. Și, zău că se distrau atât de bine …
Cordeluțele alea obligatorii care îmi striveau urechile, codițele împletite pe care maică-mea m-a obligat să le port până … în vara Liceenilor când m-am revoltat și m-am tuns la modă, ca Dana. Noroc cu bunică-mea că era în vizită la noi și n-a lăsat-o pe mama să mă chelfănească pentru că îmi tunsesem bunătate de păr care îmi trecea de mijloc și pe care eu nu-l mai suportam.
Sau poșta cu bilețele care treceau din din mână în mână de la expeditor până la destinatar că încă nu se inventase sms-ul și nici IM-ul și pe care le mai citeau și intermediarii, că, de, curiozitatea era mare, oracolele alea cu întrebări care acum îmi par idioate, dar fără de care nu se putea la vremea respectivă, aparatele de radio Gloria și muzica de pe … cum era? România Tineret? hmm! Nu îmi mai amintesc. A trecut o veșnicie de atunci. Dar parcă se numea altfel, sau Curierul Melodiilor de la ora 9, în fiecare dimineață, cred că singura emisiune de radio unde puteai auzi și muzică străină. Și ce mai nebunie a fost cu melodia lui Florin Bogardo. Ca să fiu sinceră, muzica lui a fost singura … altfel … în acele timpuri. Și colierul acela pe care voia să i-l dea Bănică, Oanei … câte amintiri.
Nu regret acele timpuri. Nu vreau să spun că a fost mai bine decât azi. Nu. Dar pentru mine, liceul a fost o perioadă extrem de frumoasă, de care îmi amintesc cu drag. A fost ca și cum aș fi deschis un album cu poze vechi sau o cutie în care am îngrămădit bucăți din trecut. Mi-au trezit amintiri, mi-au trezit senzații, am retrăit momente, am revăzut chipuri și am simțit mirosuri pe care le credeam de mult uitate. Nu am văzut numai filmul ce rula pe ecran, am văzut filmul anilor mei de liceu, filmul meu, trăirile mele. A fost o întâlnire frumoasă, un pic tristă și amară, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile pe care le-ai iubit și de care ești deplin conștient că nu se mai întorc, dar a fost frumos.
Eu am vazut filmul printr-a... VI-a, cred. Ne trimisese profesoara de romana, pe toti, la cinematograf. Stiu ca in acel timp filmul a revolutionat gandirea generatiei care se ivea tare din urma. Toti visam la anii de liceu in care fetele vor fi Dane si baietii Mihai (sau macar Serbani, na). Filmul ala ne-a spalat creierele in asa hal incat, cand am ajuns la liceu si am vazut ca viata nu e deloc cum era prescrisa in reteta, am avut un soc.
RăspundețiȘtergereCu Bogardo sunt perfect de acord. El si Stela Enache au fost diferiti. Asculta "Diminetile mele". Suna magnific! Daca s-ar lansa acum, ar deveni hit. E actuala, e superba, are ritm, are tot ce ii trebuie unei piese.
Tin minte cordelutele, emblemele, uniformele, si, cu toata dezamagirea din liceu, mi se pare ca vremurile acelea au fost superbe.
Asa. Totul era mai simplu. Si ce? Macar stiam sa mergem pe jos, macar chiuleam sa mergem intr-un parc, nu sa ne drogam, macar stiam sa ne bucuram la modul real de chestii mici.
Astia de acum se nasc gata suparati, si asa raman. Colegul are telefon mai grozav, tableta mai scumpa si mai stiu eu ce. Casti mai performante. Astia de acum nu mai stiu sa se joace. Decat pe calculator. Sunt de plans, saracii.
Despre fetele din internat am aceeasi parere. Isi creasera un club al lor, exclusivist, erau altfel decat eram noi, "externii".
Cutia prafuita cu amintiri are un continut tare placut, din fericire. Ai traume? Legate de cordeluta? La asta se rezuma tot. In rest... stiam sa fim fericiti. Cand radeam, o faceam cu toata inima.
Pf. Ce vremuri.
:)) puștiulică! eu eram deja la liceu și nu mi s-a părut a fi nici o diferență. era exact ca în film. serios!așa că eu nu am fost dezamăgită. aveam și profesor gen Socrate, dar era de istorie, și Isoscel, la mai multe materii :)). dacă ar fi sa aleg, cu siguranță liceul a fost cea mai frumoasă perioadă. și am prins și înainte și după Revoluție. nici chiar în facultate nu m-am distrat așa de bine. am avut colegi super, super în liceu. cu câteva excepții nesemnificative, am fost o mare gașcă de prieteni.
Ștergerenu știu dacă ar fi corect să facem o comparație între generația de atunci și cea de acum. nu ar fi chiar just. sunt timpuri complet diferite între care nu cred că putem face o comparație, deoarece totul e diferit: situație socială, educație, posibilități, perspective, mentalitate, o altă scară de valori etc. chiar totul e diferit. mie, de exemplu, mi-ar fi plăcut să am posibilitățile pe care le au elevii de azi. noi am fi profitat de ele în mod diferit pentru că mentalitatea era alta. dar în același timp, dacă nouă ni s-ar fi creat condițiile de azi, poate am fi fost la fel ca ei. cine știe?
da, important e cum te simți în momentul în care te năpădesc toate amintirile astea. eu zâmbesc cu nostalgie, dar mă simt bine. chiar am fost fericită în liceu.
am uitat de Florin Bogardo și Stele Enache :))
Ștergerenu cred că mi-a scăpat vreo piesă de-a lor. ai dreptate cu ”Diminețile mele”
una din favoritele mele e ”Să iubim trandafirii” e ... pasională :)) sau ”N-ai să mă poți uita” ... sunt mai multe
as fi vrut si eu una an din perioada aia, eu sunt acum abia in clasa a X-a, am vazut Licenii si mi se parea atat de frumoasa perioada aceea pe langa tot comunismul...
RăspundețiȘtergereti-ai taiat parul?;)) acum vreau sa-mi creasca, sa-l am cat mai lung ;x
:) liceul nu era pentru toți frumos în perioada aceea. eu am avut noroc. erau timpuri complet diferite, însă azi voi aveți o mulțime de posibilități care nu existau în acea vreme ... dar aveți și multe probleme pe care noi nu le aveam, e adevărat :)
Ștergerepăi l-am tăiat că mă săturasem de el. avea maică-mea o obsesie cu părul lung, eu mă săturasem de el, drept pentru care niciodată nu a mai revenit la acea lungime :) era înfiorător de greu de întreținut. cel puțin pentru mine care totdeauna am fost pe fugă :)
Mie mi-a placut mult de tot filmul si imi place la fel de mult si acum. cred ca asta inseamna un film cu adevarat bun: sa nu te saturi niciodata de el.
RăspundețiȘtergereMi-ai dat o idee buna Tina, cred ca am sa-l revad in week-end.
Sunt ok Tina :)) mersi mult scump-o. Intradevar, incerc sa stau departe de online o perioada. Dar mai trag cu ochiu' din cand in cand. Sincer, habar nu am de ce. Cred ca incep sa devin dependent si de asta. Incerc sa ma las de fumat, de internet, sa ajung atat de perfect, incat "apropiatii" sa fie intr-un sfarsit multumiti de mine :) Mersi inca odata si nu-mi mai aminti de anii de liceu, ca mor incet. Au fost cei mai frumosi :)
RăspundețiȘtergere:)tu vrei sa rupi gura targului, nu? vrei sa iti moara dusmanii de oftica pentru ca nu mai au ce critica? :) ma bucur sa aud ca esti ok. pauzele sunt bune, vorba ceea : "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese!"asa ca ... Enjoy your new life! :)
Ștergere