duminică, 10 iunie 2012

Destin

”Justificarea tiranului pentru crime şi scuza prostului pentru eşecuri.”(Ambrose Bierce)

M-am întrebat de multe ori dacă vechea zicală românească ”Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus” are vreun sâmbure de adevăr, așa cum au, de regulă, proverbele și zicătorile, ca rezultat al experienței milenare a unui popor. M-am întrebat de multe ori dacă există un drum prestabilit în viața noastră, drum pe care îl urmăm indiferent de cel pe care ne dorim să mergem, indiferent de cel pentru care luptăm. Anumite evenimente își urmează cursul numai de ele știut chiar dacă noi nu ne dorim asta, chiar dacă ne împotrivim din toate puterile, chiar dacă ne dorim ceva cu totul diferit și luptăm din răsputeri pentru a/l obține. Și totuși, că vrem, ori că nu vrem, de multe ori suntem purtați pe căi pe care nu le-am visat, pe care nu le-am ales. Uneori întâmplarea e fericită și totul e ok, uităm că nu e ceea ce ne-am dorit și ne lăsăm purtați de vânt, plutind și savurând momentul, iar, dacă printr-o întâmplare ne amintim de dorințe și vise vechi, zâmbim cu indulgența celui înțelept. Oricum nu mai contează, atâta timp cât ne e bine. Dar când lucrurile nu ies așa cum ne-am fi dorit, încep frământările, întrebările, asumări de vină sau acuzații. Unii își găsesc împăcare în eternele cuvinte: ”Așa a vrut Dumnezeu!”. Se împacă cu ideea și trec mai departe și cred că pentru ei e mai simplu, alții se revoltă, se consumă, ard ca o lumânare pentru un vis, pentru un țel, ajungând să rateze micile bucurii ale vieții din cauza alergăturii disperate, alții se sting pur și simplu, fără un cuvânt, fără revoltă, fără a încerca să găsească vinovatul. Se sting neștiuți, nebănuiți, pentru că noi suntem prea ocupați să alergăm după propriile idealuri pentru a mai vedea disperarea mută din ochii celor de lângă noi.
Până în ce punct avem, de fapt, control asupra vieții noastre? Ce e? E destin, pură întâmplare sau suntem noi prea idioți, ori prea ghinioniști pentru a ne atinge țelurile? Țintim prea sus? De câte ori se pot întâmpla … ”întâmplările” până să devină suspecte?

 

13 comentarii:

  1. Indiferent de cat de frumos ne-am "aranja" pe acest pamant, tot nu vom lua ceva cu noi in groapa. Conteaza ce lasam in inimile, amintirile celorlalti, indiferent de lucrurile prin care am trecut. Samson, avea un drum frumos inaintea lui, dar el nu trebuia sa se abata de pe drum. A facut tot ce i-a trecut pri cap, Dalila l-a tradat si el a ajuns prizonier si i-au fost scosi ochii. Un principiu simplu e ca ceea ce semeni, aceea vei culege, si nu poti invinovati pe nimeni. Cel mai importatnt lucru: rabdarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumoase cuvinte, Robert. intr-adevar nu luam nimic cu noi dincolo, dar, din nefericire, nu toata lumea culege ce a semanat. sunt convinsa ca si tu cunosti destule exemple in acest sens.

      Ștergere
    2. Da, cunosc, dar totul nu se rezuma doar la viata asta, in opinia mea. E mai bine sa nu ai surprize.

      Ștergere
    3. Robert, eu sper din tot sufletul ca nu mai exista o alta viata. mie una imi e de ajuns. nu mai vreau un remake

      Ștergere
  2. ai dreptate, draga mea. bine punctate toate situatiile. cam de la probleme de genul asta am plecat si eu, dar tu stii ca eu nu prea cred in supranatural, iar destinul asta imi suna a supranatural. as vrea mai mult sa cred intr-o serie de coincidente stupide, dar si aici ma lovesc de cuvintele cumnatului meu care are o expresie geniala pe care o urasc din inima :)), zice de multe ori: "Nimic nu-i intamplator." dar intamplatorul ala poate fi destin sau coincidenta idioata. sunt prea multi factori externi care actioneaza.
    dar in concluzie, e cam asa. nu totdeauna (sau aproape niciodata :)) lucrurile ies asa cum vrem noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. daca e sa nu reusesti nu reusesti, cum s-ar spune, daca ar fi mori si de prost...

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare avem cateva alegeri cruciale de facut in viata care ne decid viitorul. Dar, ca sa ai succes si sa fii un om realizat, care face ceea ce-i place, iti trebuie multa vointa, dar si mult noroc. Ca oportunitatile nu apar la colt de strada.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt de parere ca destinul ni-l cam facem singuri. Ceea ce ...''ni se intampla'', e rezultatul actiunilor noastre. Actiuni si decizii luate in trecutul apropiat cat si departat. Fiecare decizie luata si actiune intreprinsa poate avea consecinte care sa apara mult mai tarziu. Consider ca totul trebuie sa aiba un echilibru si ca tot ce se intampla rezulta numai din ceea ce facem sau gandim intr-un moment sau altul. Pentru ca si gandurile noastre, nu numai actiunile, au un impact major in cursul...destinului nostru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt perfect de acord cu ceea ce spui, tot ceea ce facem ne influenteaza existenta, dar trebuie sa recunosti ca exista factori externi care si ei ne influenteaza, factori pe care nu ii putem controla, pe unii nici macar nu ii putem prevedea. nu sunt adepta destinului pentru ca ar trebui sa accept supranaturalul, iar eu nu cred in supranatural. asa ca sunt oarecum confuza.

      Ștergere
    2. Am vazut ieri pe RTV un reportaj. Familie tanara, alcatuita din doi psihologi, asteapta un copil. Femeia isi ia vitaminele, ii pune celui mic concert din muzica simfonica sa il cultive inca din burta, nu ia un medicament nepotrivit, nu face un lucru inadecvat, si, la nastere, doctorita intarzie. Nu vine la timp. Copilul se naste sufocat de cordonul ombilical. Nimeni nu poate stabili daca a fost sufocat 5 sau 45 de minute. Cert e ca oamenii astia lupta de 5 (!!!!) ani pentru a-l reabilita pe cel mic, care s-a nascut gata leguma. Avand ochi cu care nu putea vedea, urechi cu care nu putea auzi samd. Il duc parintii la clinici europene sa il opereze si sa-l re...compuna cumva, ca nu stiu cum sa numesc ce se intampla. Tina, ce anume trebuiau sa faca oamenii astia si nu au facut? Unde e vina lor? Povesteau ca initial se izolasera chiar si unul de celalalt, din cauza depresiei. Ca nu se puteau privi in ochi. Planul lor pentru restul zilelor este sa-l faca pe copil un personaj viabil, cat mai apropiat de ceea ce ar fi trebuit sa fie de la bun inceput... Deci? Noroc? Destin?...

      Ștergere
    3. cred ca uneori singura noastra vina e ca ne nastem. cert e ca nu putem controla totul. ca e destin, ca e noroc, ca e intamplare, deja nu mai conteaza. clar e ca nu putem afirma ca noi si numai noi controlam ceea ce ni se intampla si ca ceea ce ni se intampla e numai rezultatul faptelor noastre. nu. a, ca deciziile noatre ne influenteaza viitorul, da, dar asta nu e tot.
      am citit o postare la cineva care cred ca a plecat de la postarea asta a mea, desi nu a comentat nimic :). era o opinie fara nici un fel de dubiu de eliminare radicala a factorului, intamplare, influente externe sau destin. era totul urmare a a deciziilor personale. si totul era perfect, si totul iesise asa cum persoana dorea, si toate realizarile personale se datorau exclusiv propriei persoane. nu am citit nimic despre esecuri acolo. oare esecurile cui se datoreaza? exact cum spuneam mai sus, cand totul merge bine ...

      Ștergere
  6. Exact. Cand plutesti pe un nor roz, e meritul tau. Al cui merit o fi cand te prabusesti? Sau unii nu se prabusesc? Hm.
    PS: foarte "dragut" sa iti preia ideea si sa si-o asume. Urmeaza exemplul mai-marilor, care toti si-au plagiat tezele. Care de doctorat, care de ce a putut. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cred ca si-a asumat ideea, ci cred ca si-a expus punctul de vedere care era total diferit. era prea mult de explicat si nu incapea intr-un comentariu, poate. sau poate nu a vrut sa ma ucida cu opinia :)

      Ștergere