Mi-e dor

”A mai trecut un an prin noi

A fost și soare, au fost și ploi”

Anul trecut pe vremea asta eram oarecum încrezătoare. Tocmai luasem o pauză de la grozăvii și respiram. N-a fost să fie pentru mult timp. Viața mă ține mereu în priză ca nu cumva să mă culc pe o ureche și să respir. Mi-e greu, mi-e tot mai greu să mă dau jos din pat, dimineața. Am din ce în ce mai puține motive. Și nu vorbesc acum de partea materială a vieții. Ci de sufletul meu. Simt că m-am pierdut undeva pe drum în această continuă alergătură după bani și confort, încât nu mă mai recunosc. Sunt din ce în ce mai puține lucrurile mărunte care îmi fac o adevărată plăcere. Cândva erau o mulțime, căci găseam frumusețea vieții în chestii mici, aparent lipsite de importanță, ca săritul din pat la primele ore ale zilei cu zâmbetul pe buze, de ziceai că plec în vacanță, nu la muncă, băutul cafelei în balcon, dimineața, cu picioarele cocoțate pe balustradă, înfofolită în pătura-poncho urmărind aburul cafelei în răcoarea dimineții, încântarea pe care o simțeam în suflet mergând pe stradă, bucurându-mi ochiul la vederea unei flori, la râsul unui copil, la forfota orașului, la mirosul de asfalt stropit dis de dimineață.

Mi-e dor să mai citesc o carte pe nerăsuflate, fără să mă uit ce am în farfurie, fără să mă intereseze cine stă lângă mine pe scaun, fără să mă intereseze dacă lumea crapă. Mi-e dor de pasiunea bolnavă de a fotografia tot ce mișcă încât pierdeam esențialul, de mirosul ierbii, de senzația fantastică a mersului desculță prin iarba plină de rouă, de durerea de fălci pe care o simțeam de la atâta zâmbet neconștientizat. Mi-e dor de nopțile de vară în care mă întorceam agale acasă, eu și câinii vagabonzi, numărând ecoul pașilor mei și lăsându-mă îmbătată de mirosul frunzelor. Mi-e dor de paharul de vin din balcon, după ce udam seara florile, de mirosul de pământ reavăn din ghivece, de aroma discretă a florilor mari de cactus de culoarea untului, care se deschideau numai noaptea. Mi-e dor de oglindirea lunii în ferestrele adormite, de liniștea nopții, de clinchetul clopoțeilor de vânt. Mi-e dor de mine.