A venit, a venit toamna …
Știu că vara asta a fost cumplită, dar nu mi-e dor de toamnă. Nu mi-e dor de zilele tot mai scurte, nu mi-e dor de frig, nu mi-e dor de păsările care pleacă, de copacii goi, de florile care mor. Nu mi-e dor de liniștea de mormânt, de cerul plumburiu, de ploaia mocănească, de fular și mănuși. Nu vreau să-i dau soarelui vacanță, nu vreau să fiu părtașă la moartea lentă a culorii.
Singurul lucru pe care îl ador toamna sunt culorile. Și lumina. Ați remarcat lumina de la începutul toamnei? E aurie. Poleiește totul cu culoare. E un vis. Dar un vis scurt, ca toate visele, de altfel. Se vorbește mult despre astenia de primăvară. Cred că ar trebui să se dea mai multă atenție depresiilor de toamnă. Sunt mai multe. Și numărul sinuciderilor e mai mare când zilele sunt scurte. Suntem dependenți de soare chiar dacă uneori ni se urăște cu el. Nu mă mir de ce sunt aproape inexistente poeziile de toamnă care nu te aruncă în depresie. Sufletul nostru pare conectat la natură. Moare încet odată cu ea. Fac excepție poeziile pentru copii, dar doar pentru faptul că tot ce e pentru copii trebuie să fie viu, vesel, colorat. Oare de ce pentru adulți e mai mult cenușiu, maron și negru?
E o singură poezie de toamnă care nu mă aruncă în depresie. Poate de asta o și ador. Poate de asta nu mă satur să o aud la nesfârșit, în fiecare toamnă, de pe buzele lui Alifantis. Pentru că însăși vocea lui Alifantis se potrivește ca o mănușă pe-astă Emoție de toamnă.
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Nu stiu altii cum sunt, insa mie mi-e suficient sa pronunt cuvantul, si ma loveste tristetea. O tristete de-aia inexplicabila, inevitabila. In fiecare toamna mor, cu toate frunzele care cad, rand pe rand. Anotimpurile par menite sa aminteasca de viata si moarte. Cine insa sa mai ia seama la asta?
RăspundețiȘtergereexact. la inceput totul e un ocean de culoare. superb. ca apoi sa devina totul cenusiu si trist.
ȘtergereSa nu uitam aromele:)
RăspundețiȘtergereImi placea mult toamna.
da, Robert. am uitat de arome :) ai dreptate. si mie imi place toamna daca traiesc doar clipa. fara sa ma gandesc ca toata explozia asta de culoare va muri mult prea curand.
ȘtergereMie una imi place toamna, e un anotimp de tranzitie si e mai greu de suportat, dar tot e frumos.E vremea cand la camp sunt munci intense, cand bucataresele linguresc si borcanesc cat e ziua de lunga la compoturi,zacusti si muraturi, cand in casa miroase a bulion, gem si castraveciori...mie imi place.E vremea cand incepe scoala, ei bine desi acum ma intristeaza putin, de obicei eram entuziasmata de inceperea scolii. :) Si, da sa stii ca ai dreptate cand zici de poezii, toti poetii devin melancolici cand vine vorba de anotimpul asta...oare de ce?Nu e capat de lume :)
RăspundețiȘtergereToamna e superba. eu nu am spus ca nu. pe mine insa ma loveste depresia cand stiu ca totul va deveni cenusiu si fara viata.
Ștergerenu, toamna nu e capat de lume. e capatul unui ciclu de viata, dar asa cum spunea BlueSky mai sus, anotimpurile ne amintesc de viata si moarte si asta cred ca e si motivul pentru care poeziile de toamna sunt triste. toamna e melancolie, e regret. e pierderea vitalitatii, a culorii, a tineretii. e inceputul sfarsitului.
Of, ce melancolie de toamna pe-aici,... mai-mai sa ma apuce si pe mine. Cum vara e prea cald si iarna prea frig, mai ramane,... primavara.
ȘtergereTraiasca primavara, atunci :)
:)) mie imi place primavara. mult de tot. poate si pentru ca ... "dup-atata frig si ceata, iar se-arata soarele" :). toate anotimpurile sunt frumoase, dar asa suntem noi, suciti. vara ne place ca e vacanta, ca mergem la mare, la munte, dar nu ne place ca e prea cald. toamna ca sunt de toate, dar apoi fine frigul. iarna e prea frig, dar ne-ar place un pic de zapada etc. oricum am da-o nu suntem multumiti :)
ȘtergereChiar si cuvantul "toamna" suna melancolic la urechile mele, a venit...dar nu mie dor de ea
RăspundețiȘtergere:)poate pentru ca stim ce urmeaza dupa. bine ai venit, Ema
ȘtergereServus...
RăspundețiȘtergereDa... mierea toamnei, strugurii, gutuile si vinul toamnei... Superb.
Toate cele bune!
:) da, toamna aduce si multe lucruri extraordinare. eu m-am lasat influentata mai mult de jumatatea goala a paharului.
Ștergeretoate cele bune si tie, Flavius.
Eu chiar m-am intristat cand am calcat in picioare primele frunze uscate , in urma cu doua saptamani :(
RăspundețiȘtergeresa inteleg ca pe la mine se matura bine strazile, ori inca n-au cazut frunze. pff! nici nu vreau sa ma gandesc cand vor cadea toate :(
ȘtergereEram in germania si era dimineata, inca nu le maturasera :)
Ștergeredar se matura zilnic. Nu ca pe mine m-ar deranja frunzele uscate ....
mie chiar imi place sa merg prin covor de frunze uscate. imi plaace zgomotul pe care il fac si culorile.
ȘtergereEu is mort dupa toamna. Iarna-i frig; primavara - prea multe pasarele, floricele; vara-i prea cald, asa ca ridic toamna, cel mai echilibrat anotimp in slavi. Poate ca si ador mult starile de melancolie ce mi le ofera acest anotimp. Ador poetii nostri tomnateci Stanescu si Bacovia, plimbarile prin parc, valuarea vietii privita din moarte. :)
RăspundețiȘtergere:))) primavara, prea multe pasarele, floricele, zici? :))))m-ai dat gata cu asta, mi-ai inseninat ziua.
Ștergereda, daca poti privi cu detasare din punctul asta de vedere, e ok. eu privesc in sens contrar. tot ce e viata se duce incet, incet. culoarea, pe care eu o ador, si apoi pasarelele si floricele :).
Stanescu imi place, dar Bacovia are prea mult cenusiu si ... prea multa sfarsit de toamna.
Poi nu-i asa Tina? Acum fiecare cu ale lui, eu zic sa privesti si tu partea frumoasa, nu ai urata. Bcovia, ma omoara, are o chestie ce n-am intalnit-o inca la nici un poet. Zgugraveste atat de bine starile incat atunci cand il citesc am senzatia ca-i langa mine. Nichita ma uimeste si binedispune peundeva cu exploziile si inventiile lui.
Ștergere:)pai e ceea ce eu trebuie sa invat sa fac in viata asta, sa privesc jumatatea plina a paharului, nu pe aia goala.
ȘtergereFrumoasa comparatia la poezia lui Bacovia, de fapt superba.