marți, 13 august 2013

Eu când o să fiu mare … (1)


Azi am trecut pe lângă un grup de puști și am auzit expresia asta. Încă se mai poartă. Ciudat cum niciunul dintre noi nu vrea să se facă muncitor, cioban, agricultor, maistru, constructor sau ce-o mai fi, meserie simplă. Nu, toți vrem cu studii: doctor, inginer, avocați, economiști etc. Oare unde om încăpea toți? Dacă toți vrem cu mapa, cine o să dea cu sapa? 
sursa foto
Înainte de revoluție, dacă nu aveai o facultate erai desființat din punct de vedere social. Erai…nimic! Când vorbeau babele despre X sau Y, numai ce le auzeai: ”Ooooo, are facultate!” Era ceva, mare ceva, să ai facultate. După Revoluție, cam oricine a putut să facă o facultate, … în special cei incapabili. Dar a rămas aceeași goană după diplome. Plus mândria de rigoare, uneori întărită de un grad de prostie pe măsură. ”Eu sunt ingineră!” ne tot arunca în față o inteligentă ex-colegă de serviciu, proaspăt absolventă, angajată ca referent, care nu știa să trimită nici măcar un mail, ori să facă o cerere de ofertă, pierzând din vedere că tot dădea peste nas cu ingineria ei unui grup de absolvenți de facultate, dintre care doi ingineri cu ștate vechi. … Dar ea era ingineră!
Mulți au senzația că facultatea le ține de … de ceva. Că, dacă au absolvit o facultate, sunt mai cu moț chiar dacă nu știu pe ce lume trăiesc și dacă îi iei puțin la scuturat, curg fulgii. Universitățile scot tone de absolvenți complet incompetenți și tone de incompetenți vor ocupa funcții importante doar pentru că au pe mămica, pe tăticul sau unchiulețul, ori mai știm noi pe cine, în timp ce munca le-o vor face cei doi trei idioți cu creier care s-au rătăcit printre atâtea pile. Piața muncii e suprasaturată de licențiați, dar lipsită de specialiști și meseriași. (Meseriași-meșteșugari, substantivul, nu adjectivul pe care cu mare drag l-am copiat de la conaționalii noștri colorați.) Nu contează că nu avem nici o afinitate cu avocatura sau cu economia, urmăm Dreptul sau ASE-ul pentru că e la modă, ori pentru că e o meserie bănoasă ... pe care, poate, nu o să o practicăm niciodată.
Am avut o revelație cu niște ani în urmă când un puști de clasa a VIII-a mi-a zis: ”La ce îmi trebuie mie franceză, domnișoară, că eu mă duc la mină, la lopată?” Cred că a fost singurul copil pe care nu l-am auzit că vrea să fie … cu diplomă. Deși nu pot să nu mă întreb dacă, în condițiile economice de azi, înțeleptul Tică o mai avea de lucru la mină.
sursa foto


15 comentarii:

  1. Da, clar e moda asta prostească, să fii cu facultate, să fii ”domn”, chipurile. Îmi zicea cineva odată că facultatea te ”șlefuiește”. Poate una bună, în rest, bețiile prin cămine și dormitul până la 3 după-amiaza nu știu ce multă cizelare aduc.

    Dar mai e o chestie, și anume banii. Și în condițiile astea economice, toți se agită după avantajul ăsta financiar pe care îl oferă studiile superioare.
    Eu cred că dacă și ”sapa” s-ar plăti mai bine, unii din puștii ăia s-ar gândi serios să opteze pentru asta. Că nu mi se pare nici o rușine.

    Uite, eu am lucrat și în restaurant, am dat și cu sapa, și am stat și la birou. Uneori, sincer, aș alege prima variantă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca fiecare om "e bun" la ceva anume, iar cand descopera cevaul ala, asta se vede in rezultatul muncii lui si pe fatza lui. e multumit.
      Nu e nici o rusine sa muncesti, bine ar fi sa ai satisfactia muncii, nu sa o faci din sila.

      Ștergere
  2. Acum cativa ani, cand incercam sa conving pe cineva apropiat sa dea la facultate, mi-a dat urmatoarea replica: "La ce sa toc banii pe facultate? Pe tine cu ce te-a ajutat diploma?" Si a trebuit sa recunosc, rusinata ca la nimic... Ca din pacate, asta e realitatea din ziua de azi. O diploma e fix o bucata de hartie si atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nefericire, asa e. Eu cunosc cazuri cu doua facultati si cu master si nu profeseaza in nicunul din cele doua domenii studiate. Si atunci te intrebi pe buna dreptate: La ce bun? Pentru ce atatea sacrificii? Sa ne laudam ca avem o facultate? Azi nu mai reprezinta nici o branza.

      Ștergere
  3. Mi-am amintit de bancul asta, care reflecta exact situatia din ziua de azi:
    "- Salut Gigele! Vai, de cand nu ne-am mai vazut! Ai terminat Dreptul?
    - Da, sunt licentiat!
    - Si-am auzit c-ai facut si Jurnalistica?
    - Da, ma gandesc sa fac si masteratul!
    - Bravo, tine-o tot asa! Da-mi si mie un meniu Big Mac mare cu Cola"

    RăspundețiȘtergere
  4. Totdeauna mi-e ciudă când sunt nevoită să fac altceva după ce citesc un articol. Când eşti înfierbântat de la citit parcă altfel vin cuvintele. Greu şi cu diplomă, greu şi fără. Cel mai tare mă supără cele cumpărate. Şi nu vorbesc aici de facultăţi plătite. Am cunoscut acum 14 ani un tip care scria şi vorbea cu io, şi nu era ceva plastic sau metaforic, care spunea în loc de detriment...detrimeniu, care pocea tot ce se putea dar...." făcea psihologia". Unde ...nu ştiu, că el lucra pe vas, dar îi promisese cineva că-l ajută. Şi exemple de-astea tot am. Nu puţine sunt momentele când în loc de dinţi vrem să ne facem fermieri, dar şi aici intru pe teren minat. Sper din tot sufletul să ne găsim mai uşor menirea. Să le arătăm copiilor noştri şi alternative la doctor, avocat, inginer. Sper în şcoli care să le scoată în evidenţă aptitudinile. Erau şcolile Waldorf. Mai sunt, dar nu la noi. În fine...complex subiect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca ne lipsesc meseriile. Scoala de azi nu ne pregateste pentru o meserie anume. Baga la tone de teorie in noi, dar nimic practic. Si teoria aia e o aiureala, o gramada de generalitati idioate de care nu o sa te lovesti in viata profesionala, daca ajungi sa profesezi in domeniul respectiv. Plus ca universitatile deja scot pe banda rulanta absolventi care nu au cum sa isi gaseasca toti loc pe piata muncii. si cand nu mai stii sa faci si altceva ... e nashpa rau.

      Ștergere
  5. Mai demult am auzit o discutie in metrou... Un tip intreba o tipa: - Cum, voi mergeti si la examene?

    Referitor la unele facultati particulare unde studentii nu se prezinta nici macar la examene...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut si eu colege din astea, Cristi. Le-am vazut la prima sesiune si le-am mai vazut la licenta. Si, culmea, mai aveau si bursa!!! hai sa fim seriosi!

      Ștergere
  6. În ziua de astăzi, de câţiva ani în coace, după anul 2000, facultăţile sau transformat în fabrici de diplome,... ies pe bandă rulantă ( bani să fie, " diploma" o iei uşor), mai greu profesionalismul şi inteligenţa.
    Din păcate, sistemul românesc de învăţământ e în starea de letargie, iar dacă se va continua în acest ritm, va fi ruinat complet. Şi toate acestea se întâmplă numai din cauza mândriei şi-a lenei unora şi-a lăcomiei şi indiferenţei altora, iar rezultatul final după terminarea studiilor este dezastruos!
    De aceea merge totul prost în ţara noastră, pentru că sistemul de învăţământ este şubred.
    Sunt atât de multe de spus pe tema aceasta, însă cel mai bun lucru ar fi dacă s-ar face o reformă reală în învăţământul românesc şi chiar şcoala românească să fie semi-militarizată şi cu siguranţă atunci vor fi selecţii şi preselecţii riguroase încă din gimnaziu, iar facultăţi vor face doar cei cu adevărat competenţi.
    Există copii geniali în şcolile româneşti, care de cele mai multe ori din cauza sărăciei sau a altora cu pile suspuse, sunt daţi deoparte, puşi la colţ, iar acest lucru pe mine mă întristează foarte tare.

    O seară minunată îţi doresc, Tina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stefania, totul este subred, nu numai invatamantul. E vorba aia romaneasca: "Pestele de la cap se impute." Cine trebuie sa faca ordine, mai rau incurca itzele.
      Da, din pacate, sunt multi copii buni care nu isi permit sa mearga la studii pentru ca nu au bani, iar tone de lepre, care nici nu trec pe la scoala vor obtine o diploma si un loc de munca cu plilele lui tata.

      Ștergere
  7. Ce zici de meseria de bucătar? Este căutată, rentabilă, apreciată.
    Nu ştiu dacă la noi există şcoli de bucătari, dar în alte părţi par să fie şcoli pretenţioase.
    Cunosc un tânăr care a găsit o slujbă de bucătar când n-a reuşit la facultate. În paralel, a urmat, târâş-grăpiş, de gura părinţilor, o facultate particulară.
    Apoi a ajuns bucătar la un restaurant cu pretenţii. A plecat în Spania.
    Mi-a spus tatăl lui că, între timp, s-a mutat la Londra, unde a primit rapid drept de muncă.
    Habar n-am dacă a ajuns "Chef" sau e doar simplu bucătar, dar a reuşit să cumpere o casă, s-a însurat, are un copil... şi o diplomă complet inutilă de studii superioare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zic de meseria de bucatar ca e chiar rentabila si onorabila. Noua, romanilor, ni se pare degradanta. Eu am ramas masca acum vreo cativa ani cand am vazut pe site-ul ala europeaan de joburi ... imi scapa numele acum, EURES, da, se cauta bucatar in Norvegia si se ofereau 5000 de euro pe luna. M-am uitat de vreo cateva ori ca am crezut ca nu vad bine. Erau exact 5000 de euro. Mi s-a parut de domeniul SF. Dupa cativa ani am inteles ce valoare are, de fapt, un bucatar afara.

      Ștergere
  8. La mine în oraş, o bandă de mafioţi, care se ocupă de trafic de droguri, prostituţie. Toată lumea ştie, dar nimeni (de la poliţie în sus) nu face nimic. Aşa e şi cu sistemul educaţional. E praf, dar pe nimeni nu interesează. Ce contează cerinţele pieţei? Părinţii şi elevii se lasă aburiţi de fabricile de diplome. Aşadar, şcolile produc în neştire ca nişte utilaje defecte. Şi nu sunt interesate de calitate, ci de propria supravieţuire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact cum ziceam si mai sus, totul e defect, nu numai invatamantul. Cat despre situatia din invatamant, tu stii cel mai bine, Antonela.

      Ștergere