vineri, 16 decembrie 2011

Febra de Crăciun


”I never believed in angels and fairy tales. No matter how much I wanted to, nothing i ever really wished for, came true. But i never stoped wishing. Maybe this Christmas will be different.”
 
De Crăciun mă pocnește sentimentalismul, nu știu de ce, dar așa se întâmplă mereu. În general nu-s o fire prea romanțioasă, dar în decembrie parcă mă tâmpesc. Mă apucă fredonatul de colinde și cântece de Crăciun, mă extaziez toată în fața ornamentelor, a luminițelor și brazilor, aglomerația nu mă mai deranjează, sunt într-o stare de bună dispoziție continuă de zici că sunt drogată, și aproape nimic nu reușește să mă scoată din starea asta de euforie bolnavă. Nu mă vezi tot anul la plimbare în oraș cât mă vezi în preajma Crăciunului. Nu că aș avea un motiv anume … e pur și simplu. Zici că nu sunt eu. Cunoscuții știu că sunt în perioada de … febră și că o să treacă odată cu sărbătorile, necunoscuții, ori cred că îmi merge foarte bine, ori cred că sunt într-o ureche, chestie mult mai credibilă, căci nici eu nu cred altceva. Oricum ar fi … asta e! M-am obișnuit cu ”Febra de Crăciun”. Nu face rău, și trece de la sine.
Cred că undeva, înăuntrul meu, mai există o parte din copilul care am fost odată, pentru că nu mă văd deloc diferită de copii, în perioada asta. Am aceeași bucurie naivă în ochi, același zâmbet mare și fericire necontrolată ca un puști de câțiva anișori care vede pentru prima dată bradul împodobit. Problema e că eu nu îl văd prima dată și nici nu mai am câțiva anișori, dar reacția e aceeași în fiecare an. Sunt nebună? Nu știu, dar toată nebunia asta îmi face bine, mă încarc pozitiv, mă ajută să merg mai departe.
Și cum ziceam că în perioada asta mă lovește siropăreala, bineînțeles că nu lipsesc nici filmele de Crăciun. Și am unul pe care, de vreo câțiva ani încoace, îl văd de fiecare dată în preajma Crăciunului, e filmul de sezon favorit,  ”A Season for Miracles.  O poveste 90% fantastică, dar frumoasă. Mai sunt și altele, dar niciunul nu-i ca ăsta  :)
Dacă vă lovește curiozitatea, de văzut online  (link film)  ...  și nu visați la subtitrare :).
P.S. calitatea video a trailerului lasă mult de dorit, dar cum e singurul găsit ...



marți, 13 decembrie 2011

Lada de zestre 3

… I won't cry, I won't cry, no I won't shed a tear
Just as long as you stand, stand by me”

Lansat în 1961 de Ben E. King, ”Stand by me” ajunge rapid în Top 10, iar de-a lungul timpului au fost înregistrate peste 400 de versiuni ale sale, unele de către nume cunoscute ale muzicii ca: John Lennon, Jimmi Hendrix, Elton John, U2, Sting etc.

Încălziți-vă sufletul 3 minute.


joi, 8 decembrie 2011

Melancolie de iarnă

”Te uită cum ninge decembre
 Spre geamuri, iubito privește
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește. ”
 
E ceață și e trist și totul pare înțepenit, suspendat între două lumi într-o așteptare confuză. Nimic nu se mișcă în aerul înghețat. Orașul pare ca după Apocalipsă. Pustiu. Nici măcar un câine rătăcit. Doar chiciura pe crengi vorbește o limbă neștiută, vorbește pentru cineva, dar nu pentru mine. Un suflu înghețat târăște după el un văl fin de chiciură argintie, iar crengile dansează cu pocnete dureroase în ritmul vântului înghețat care îmi pune flori de gheață pe fereastră. Ce artă! Ce minuni pot face o respirație caldă, un geam și un vânt cumplit de iarnă. Frumos!


duminică, 4 decembrie 2011

Pregătiți ghetuțele? ... sau cojocul?

 
Nu contează că nu mai am de mult vârsta, să nu vă faceți cumva idee că nu-l aștept și pe Moș Nicolae și că nu alerg dimineața la ”ghetuțe” ca să vad ce am în ele. Și mă bucur la fel ca un copil, dacă nu chiar mai tare. Băț încă nu am primit, deși l-aș fi meritat din plin, uneori, dar se pare că Moșul e tare înțelegător, m-a iertat de fiecare dată.
Ador sărbătorile de iarnă, cu atmosfera aia de poveste. Nu știu de ce, dar parcă lumea e altfel în preajma sărbătorilor, aerul e altfel, e ceva în oameni și-n locuri. … sau eu sunt într-o ureche. Oricum, pentru mine pare altfel, pare mai frumos. Și ador să văd bucuria pe chipurile celor care primesc un cadou. De asta am fost întotdeauna lefteră în luna decembrie. Dar, nu-mi pare rău deloc. Cum spune proverbul: ”Dar din dar, se face Rai.”
Moșul meu are un cadou și pentru voi. Și pentru că nu vă poate vizita ghetuțele, vă trimite unul virtual, făcut de mânuța lui. Sper ca Moșii voștri să fie mai darnici.
Să fiți fericiți și sănătoși! (cu restul vă descurcați voi :))





joi, 1 decembrie 2011

Lada de zestre 2


”Oh, my love, my darling,
I've hungered,
Hungered for your touch
A long lonely time ...”

Lansată în 1955, pe muzica lui Alex North și versurile lui Hy Zaret, "Unchained Melody" devine piesa cu cele mai multe înregistrări din secolul XX, în interpretarea diferitor artiști.
Cunoaște adevăratul succes în iulie 1965 în interpretarea celor de la The Righteous Brothers și recâștigă imensă popularitate în anii '90, ca coloana sonoră a filmului Ghost.
Visați frumos, dragilor, visați frumos!