Dacă...

Azi am găsit asta și mi-a plăcut.

Dacă
                                                       de Rudyard Kipling

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea În jurul tău, şi spun că-i vina ta;De crezi în tine, chiar cînd Omenirea Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva; De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;  De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;  De nu răspunzi la ură tot cu urăŞi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul   Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită, S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zarŞi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată   Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;   De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,  Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă  Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată   Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată; De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea; 
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,  Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare  şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Cu Ileana Vulpescu despre iubire & Co.

1. "Căsătoriile sunt de trei feluri: foarte reuşite, care se despart prin moarte; foarte proaste, care se despart prin tribunal; mediocre – cele mai durabile."
2. "Bărbaţii trec foarte greu peste urâţenia unei femei, spre deosebire de ele, care nu o dată iubesc cu pasiune bărbaţi mai urâţi şi decât dracul."
3. "De câte ori auzea de-o femeie care şi-a lăsat bărbatul pentru altul, mama-ntreba: „S-a dus după ăla sau a fugit de ăsta?”
4. "Într-o căsnicie adevărată, reuşită, oamenii se despart mult mai uşor; când nu mai merge bine se observă numaidecât, pe când într-una proastă din croială ce să observi?"
5. "Cred că o femeie, dacă-şi dă osteneala, poate păstra un bărbat; cu o condiţie: să-l iubească. Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere. Dragostea sau şantajul."
6. "Îmi plac bărbaţii care dau din mâini, nu din coate."
7. "Nu te poţi uita în ochi care nu te văd."
8. "Când, într-o căsnicie, unul din soţi îşi găseşte pe cineva, ăl de-acasă sau a de-acasă, dintr-odată se umple de toate defectele, ca de bube-dulci. Totul e să ai răbdare şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi zeul nou are defecte, vezi şi că vechitura de - acasă are calităţi şi, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia că vechitura e mai bună decât prospătura."
9. "O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical."
10. Daniel Şerban are-o vorbă: "Amorul şi gripa se tratează cu patul"
11. "Să-ţi iei petic din gunoiul tău."
12. "Nimeni n-are dreptul să aleagă pentru altul, oricât l-ar iubi.”
13. "Iar bărbaţii, când e vorba să se prostească, parcă sunt toţi făcuţi de-o mamă şi de-un tată."
14. "În dragoste nimic nu e mai frumos decât închipuirea. De multe, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri."

”În lume, numai vârstele omului se schimbă, restul se fardează”

... cu Ileana Vulpescu despre lume
V-am mai spus pe undeva că îmi place cum scrie doamna aceasta, nu vă mai obosesc cu asta. Știu că pare infantilitate înșiruirea asta de citate, dar sunt multe pe care nu am putut să le las de o parte, așa că le-am grupat tematic și o să vă bombardez cu ele.

1. În Renaştere a fost o vreme când, mai ales la teatru, femeile purtau rochii din care le ieşeau complet ţâţele, celor care le-aveau frumoase – asta se-nţelege. Astăzi nu se mai ţine seama de-a arăta numai ce e frumos. Astăzi se poartă «dezinhibarea». Arăţi ce ai, nepăsându-ţi că e frumos sau nu. Mini-jupele-ţi oferă şi picioare de sculptat, dar şi burlane, stâlpi de telegraf, sau «ciocănele» de găină subnutrită. Moda vine şi trece fără urme de neşters. De neşters este incultura, dispreţul pentru gramatică, pentru istorie, pentru limbă, pentru dicţionare; este pauperizarea intelectuală. 
2. Lipsa de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă şi mamă ţi-au fost maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine-o vreme când mintea proprie îţi este un educator suficient.
3. Când ajungi la cheremul oamenilor îţi vine să-ţi iei câmpii.
4. Omul e adaptabil ca microbii şi ca viruşii, iar memoria lui este ca lichidul care ia forma vasului în care-l torni.
5. În fruntea bucatelor nu te pot împinge decât orgoliul şi datul din coate
6. Când vezi cât de adaptabil este omul, cât de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între două atitudini: să rămâi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.
7. Când începe să-ţi fie teamă de semeni şi când trebuie să-ţi cântărești fiecare cuvânt – fiindcă marea primejdie o reprezintă cuvintele, primejdie mai mare şi decât faptele - chiar dacă eşti tânăr, bucuria vieţii - dacă există - se-ntunecă.
8. E greu oricui să-nfrunte bănuiala şi rezerva celor pe care nu-i poate ocoli.
9. E multă lume care spune «eu aşa ceva n-aş putea face», când i se relatează anumite situaţii în care te poate pune viaţa
10. Prin cuvântul «ruşine», ţăranul înţelege nu numai teama de-a săvârşi şi de-a i se descoperi fapte urâte, nu numai pudoarea, dar şi teama de ridicol. Pentru Maica, vorba asta era mult mai cuprinzătoare decât pentru orice intelectual. Când zice ţăranul «să nu te faci de râs ori de ruşine», ideea de ridicol este la fel de puternică, dacă nu chiar mai mult decât cea de-a nu te da de gol cu un lucru urât, nepermis
11. «Uite-aşa ţi se face dor de moarte. Ca să nu mai vezi, să nu mai auzi».
12. Mort să fii că are cine să te uite.
13. Răul e scris pe aramă, binele — pe nisip
14. Eu pot să număr pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc cum aş vorbi cu mine. Iar cu lumea-n general ce rost are să stai de vorbă dacă nu spui ce gândești?
15. Mai întâi, trebuie să te pui în locul altuia şi după aceea să-l judeci
16. Lumea-i foarte generoasă când e vorba să te-mproaşte cu lături, foarte generoasă.
17. Cine-ncepe să-nţeleagă mecanismele sociale nu mai e copil.
18. Doctor în litere şi-n filozofie magna cum laude, şi trebuie să am pe cineva sus ca să pot bate la maşină...?!
19. Când ajungi să-ţi câștigi singur existenţa... Şi s-o mai câștigi şi pe-a altora — e mai greu s-o mai iei metodic, ca la şcoală, sau cum ar trebui să fie la şcoală, şi să-nveţi ce n-ai învăţat când ar fi fost vremea de-nvăţat
20. Dacă vrei, cât de cât, să fii drept cu altul, pune-te-n locul lui”,
21. Sunt atât de puţini oameni care te-ascultă cu-adevărat şi nu se simt îndreptăţiţi s-azvârle-n tine cu piatra 
22. Nimic nu este mai greu de demonstrat decât ceea ce n-ai făcut.

M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge ...

 

M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge  

pentru destinul meu ursuz de cuc,

că nu pot la sfârșit nimic să duc,

aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine

în bălțile finalului de veac,

să pară că vorbesc, dar eu să tac,

să tac în gura mare despre tine.

Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,

să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,

să tac ca încleștatul de gingii,

să tac și a revanșă, a gâlceavă.

M-aș plânge pân-la os și pân-la nume

prin ochi, ca lacrima să ies din lume.

                                         (”Bocetul epuizant” - Adrian Păunescu) 

Titluri idioate

Gândește și devii bogat

Carte antifumat

Viața condusă de scopuri

Mâinile tale te pot vindeca

Corpul tău îți spune iubește-te!

Seducția femeilor

Poți muta munții din loc!

How to be happy and live in abundance.

Folosește-ți mintea pentru a te îmbogăți

Descoperă-ți destinul

Secretele minții de milionar

Paradisul nu e pentru fricoși

Viitorul e mai bun decât crezi tu

Anything you want

Rețete pentru fericire

Secretele succesului

și lista ar putea continua la nesfârșit, din păcate. Aripa asta a … zău că nu îmi vine s-o numesc literatură, ok, latura asta dezvoltării personale, (cică!), e foarte ... dezvoltată. M-am săturat de câte cărți despre cum să… am tot găsit pe net în peregrinările mele. Mă gândesc că le și cumpără cineva, dacă tot ies atâtea, pe bandă rulantă. Însă nu îmi explic cum ar putea cineva să mai și creadă în așa ceva.

Rețete pentru fericire… Nu zău! Păi ar geme lumea de fericiți dacă rețetele voastre ar fi bune. Dacă îi vedeți voi pe ăia fericiții… îi văd și eu. Ori ăia fericiții or fi tocmai cei care au cumpărat cartea… adică puțini rău. La asta nu mă gândisem!

Poți muta munții din loc … De aia mi s-a părut mie că s-a cam schimbat relieful. Careva a citit cartea!

Mâinile tale te pot vindeca … măi, da' mă lași! Cum dracului poți să vinzi o gogoașă așa umflată?

Uite o metodă ușoară de a profita de pe urma slăbiciunii, disperării … și, de ce nu, de pe urma prostiei oamenilor. Îmi amintesc de serialul Sex&the city, când Charlotte o ia razna că nu se mai mărită și își cumpără o tonă de cărți din astea idioate și se duce și la prelegeri, conferințe etc. etc. Și una o punea să facă nu știu ce drac de exerciții de dezvoltare personală și la o prelegere din asta, o întreabă pe faimoasa autoare a cărții de ce la ea nu se vede nici o îmbunătățire, deși își face cu regularitate exercițiile. Răspunsul marii vânzătoare de povești cu zâne? ”Nu te străduiești suficient.”Hahahaha! Nu zău! Adică dacă rețeta nu funcționează, e vina ta, idiotule, nu a ăluia care a scris brașoave.

Doamne, mare Ți-e grădina!

Pentru frumoasa lumea mea. ... și-a ta, și-a lui ... și-a altuia

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,

Dar, hai, să ne spunem minciuni și mai mici,

Așa cum amanții le mint pe amante

Și ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos brașoave,

Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,

Ascultă delirul consoanelor grave,

Cum și eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă

Minciuna aceasta pe care mi-o spui,

Așa ca, te rog, și pe mine mă lasă

Să pălăvrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe și solo

Și ies campioni mincinoșii cei mari,

Dar, draga Păcala, tu ce faci acolo?

În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a mințit niciodată,

E multa minciună la noi pe pământ,

Sunt false recursuri și nu-i judecată,

Balanța cea veche-a dreptății s-a frânt.

Dar, hai, să mințim fără nici o rușine,

Dar, hai, să mințim în direct și-n răspăr,

Ca poate prin rău vom ajunge la bine,

Minciuna suprema va fi adevăr.

                                                                             (Adrian Păunescu - "Minciunile")

Ce mai citim ... Distanța nu se măsoară doar în metri

  

Distanța dintre noi - Thrity Umrigar 

 

sursa foto

Cartea prezintă o frescă a societății indiene contemporane, societate dominată de diferențele între caste, de mizerie cruntă, corupție, analfabetism, luptă pentru supraviețuire, neputință și resemnare. Societatea indiană care nu e deloc așa cum o arată filmele de la Bollywood, fabrica de filme indiene, ci e o societate blocată în trecut, într-un sistem de caste ciudat care condamnă pe viață, ori fericește, depinde de ce parte a gardului te naști.

Distanța dintre noi e povestea a două familii din caste diferite, bogații și servitorii, ale căror destine se întrepătrund pe durata unor zeci de ani, totul văzut prin ochii servitoarei Bhima și ai stăpânei Serabai.

Cartea e superbă și merită citită. Eu nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o. Autoarea reușește într-un mod excepțional să te facă să vizualizezi faptele, să te îngrozești, să tremuri de nervi, ori de neputință, să trăiești la una cu personajele

Nu am găsit-o în limba română, nu apare pe net că ar fi fost publicată în română, dar există în engleză și alte limbi.

Corigență la romantism

 

Uneori cred că am devenit de un cinism revoltător. Vorbeam cândva cu o prietenă și îi ziceam că îmi e teamă de un singur lucru referitor la înaintarea în vârstă și anume îmi e teamă că o să devin o babă acră căreia nu îi mai convine nimic, căreia nu îi intră nimeni și nimic în voie, care nu mai găsește frumusețe în nimic. O creatură, ca multe dintre femei, de altfel, pe care nimic nu o mai sensibilizează. Rece și posacă. Un fel de soacra cu trei nurori:

”Cât te-ai coace și răscoace,

Dulce tot nu te-ai mai face.”

 

E adevărat că de prin liceu nu am mai fost eu vreo mare siropoasă. Atunci visam cu ochii mari deschiși și oftam și la o adiere de vânt, dar constat că parcă prea am dat în extrema cealaltă.

De curând m-am apucat să citesc ”Scrisori portugheze”, cinci presupuse scrisori de amor trimise de o călugăriță portugheză, Mariana Alcoforado, unui cavaler francez, Noel Bouton de Chamilly, care o sedusese și o abandonase. (Clar, ce credeați că a luat-o de nevastă și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți? Nu-s basme, e viață.)

sursa foto

 

”Între sonetele Louisei Labé și cele ale Elisabethei Barrett-Browning, epistolele Marianei Alcoforado se înscriu printre cele mai frumoase scrisori de dragoste ale tuturor timpurilor.” Așa se zice în prefața cărții. (Am prostul obicei de a citi totdeauna prefața sau cuvântul înainte). Ca să nu mai spun că nu numai scrisorile sunt considerate unele dintre cele mai frumoase, dar și ”povestea de iubire” ar fi considerată drept una dintre cele mai frumoase ale tuturor timpurilor. Urăsc cum se face din orice ”o poveste”. Care poveste, mă rog? Că doar ea, se pare, că ar fi iubit. Total și prostește, așa cum fac, de obicei, femeile. El, un ușuratic și un chefliu, după cum se spune, și-a văzut caii în căruță și cu prima ocazie a spălat putina fără să zică ”pâs!”, fugind în Franța unde îmbătrânește lângă soția sa franceză care nu îi dăruiește amor sau urmași, ci ascensiunea până la gradul de mareșal al Franței ... Mai convenabil, nu? (Încă o dovadă a faptului că povestea Cenușăresei e doar o poveste. Doamnelor, nu mai visați!) Deci, despre ce poveste de iubire tot bat câmpii unul, altul? Exact ca în cazul lui Enescu sau Jane Austen de care am vorbit cândva, se fac ”mari amoruri”  din nimic.

Am vrut să dau cu cartea în coș încă de la primele rânduri citite, dar mi-am zis să nu mă las manipulată de prima impresie … că uneori înșală. Mi-am zis că oricum nu sunt decât cinci scrisori. N-o să mor. Ei bine, n-am murit, dar nici n-am reușit să le termin. Mai aveam un pic și o luam în sus pe pereți cu o viteză de-i ziceam Omului Păianjen ”- Puturosule!”. Am citit două scrisori într-o zi, cu chiu cu vai, și m-am obligat să îi mai dau o șansă în altă zi, am citit-o și pe a treia. M-am gândit că poate mă pocnește cumva romantismul. Ași! N-am reușit să o termin. Mi s-a părut boooooooring, cum zice englezul. Nu a reușit să mă sensibilizeze deloc. Ca să mai zic că sunt frumoase epistolele alea … nici gând. Oare așa idiot o fi fost amorul pe la 1600? Ori așa a fost dintotdeauna, așa e și azi, numai că mie nu mi se umple stomacul de fluturi, creierul de inimioare și ochii de stele când îl am în preajmă. Manifestările astea or fi până la o anumită vârstă? Că prin liceu cred că aș fi gustat din plin stilul ăsta, dacă ar fi să mă uit la antitalentul cras exprimat în versurile idioate pe care le încropeam cu spor la vremea aia, visându-mă, cred, urmașa lui Sapho. Atunci eram la unison cu subiectul, după cum se pare. Oi mai fi crescut între timp și, poate, am încetat să mai văd inimioare în orice apropiere și drame în orice îndepărtare … ori m-oi fi acrit deja? 

Dacă vă bate gândul să vă testați nivelul de romantism, puteți citi ”Scrisori portugheze” aici.      

Actorul

 

O, biet actor

O, biet artist

Rolurile mor

Viața e un teatru trist.

Actorul a ieșit în stradă,

Să-și cumpere ceva salam,

Era în haine de paradă,

Ca Voievod peste un neam.

Printre mașini, printre tramvaie

Actorul se grăbea firesc

Urma să vină-un nor de ploaie

Perucile se dezlipesc.

Și când s-a așezat la coadă

Cu paloș, mantie și scut

Deodată oamenii din stradă

Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfială

Mulțimea toată murmura

Văzându-i hainele de gală

Să ne trăiești Maria-Ta!

Republicani, mă rog, cu toții

Descoperiseră alt mod

De-a da cuvânt la noi emoții

Și se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodată

Și ei văzând cu ochii lor

Întreaga-i față demachiată

I-au aruncat un fel de plată:

Lăsați-l dracu', e-un actor.

O, biet actor

O, biet artist

Rolurile mor

Viața e un teatru trist.

                                                       (Adrian Păunescu)