Idioțenia pe net (partea a II-a)

No, că azi postez de două ori. Nu cred că mi s-a întâmplat, dar titlul mustește la propriu. Nu știu dacă e urmare a postării de mai devreme, ori a alteia, dar am primit un mesaj pe formularul de contact pe care îl pusesem la urgență pentru Dara, formular pe care m-am hotărât să îl și scot, cu ocazia asta, un mesaj de … săpuneală. Am fost trasă de urechi la modul figurat pentru că sunt critică și că înfierez iubirea, că îmi arog ”dreptul la superioritate” (Frumoasă exprimare, nu? De-a dreptul academică.) de către un individ care și-a ales o adresă de e-mail mai mult decât concludentă pasionlove20…@ ….com. Destul de clar ce opinii are, nu?

Vă pun mai jos o copie, iar apoi ... îmi permit să răspund :)):

Iulian,

(fără semnul exclamării după, pentru că NICIODATĂ după o formulă de adresare nu se pune semnul exclamării, ci doar virgulă. … și nici după o formulă de încheiere. Și nu mă adresez nici cu ”Dragă” pentru că asta e o formulă utilizată în corespondența personală NUMAI cu persoane cu care ai stabilit deja un anume grad de intimitate. Ceea ce nu e cazul, nu? Asta ca să vezi ce înseamnă să fiu cu adevărat critică.)

Se pare că numele ăsta, Iulian, e predestinat să îmi scoată peri albi. Mi-a mai trimis un Iulian niște mesaje și s-a crizat tare la un refuz politicos. Oi fi tot tu …?

În cazul în care mai treci pe aici, (deși sincer sper să nu mai ai nici tu neplăcerea și nici eu nefericirea) dacă ai fi citit într-adevăr blogurile mele, sau ai fi înțeles, ai fi observat că eu sunt un acerb critic al meu. Dar știi cum e … mulți văd, puțini pricep. Dacă ți-a scăpat, ai de ales în a mă crede pe cuvânt, ori nu. E alegerea ta, oricum nu mă interesează. Cât despre ce scriu eu aici, cred că e exclusiv problema mea … și a lui Google. Scriu ce vreau așa cum fiecare scrie pe pagina lui ce vrea. Cui nu îi place … trece mai departe. Mie dacă nu îmi place ce văd, am închis și am plecat. Nu mă apuc să îi fac teoria chibritului posesorului de blog doar pentru că nu sunt de acord cu opiniile lui. Oamenii sunt diferiți … nu numai fizic.Și nici nu se schimbă doar pentru că vrei sau le spui tu. E ceva care se numește drept la opinie și care e încă liber, pe ici pe colo. În concluzie, dacă îți face rău ceea ce vezi, soluția e mai mult decât simplă: NU MAI CITI! Dar nu mi te arma Dr. Morală, în propovăduitor de sentimente și deschizător de suflete că nu te prinde rolul, cazi în patetic.

Eu nu înfierez ”cuvântul iubire” pentru că eu nu scriu despre cuvânt, ci despre speciile participante. Cât despre balivernele cu ”suflet minunat” și ”vibrarea” la mesajul ăsta (care e de 2 lei, de altfel), păstrează poezia de genul ăsta pentru una mai dusă cu pluta. ”fata asta” cum zici tu, nu vorbește din cărți sau filme și nici din textele melodiilor de gen, deși unele sunt chiar reușite, trebuie să recunosc.

Și o sugestie amicală, nu te mai recomanada ca ”talentat” cu astfel de mesaje deoarece nu îți relevă nici superioritarea, nici inteligența și nici morala.Doar te faci singur de râs și faci de râs și tot genul căruia, cu siguranță, ești mândru că îi aparții. 

În speranța că pe viitor nu ne vom mai călca reciproc pe bătături,

Cu bine.  (fără semnul exclamării)

P.S. pentru ANONIMI
Nu vă mai obosiți pe viitor. Mesajele anonime zboară direct în cosul de gunoi fără a fi deschise.

Idioțenia pe net (partea I)

Internetul e ca grădina Domnului. Maaaaaaare. Și îi sare gardul oricine.
Mă mai uit din când în când cum aterizează lume nouă la mine pe blog. Și, de cele mai multe ori, mă crucesc, cum zicea bună-mea. Aveam mulți căutători de iubire și doruri. Deja mă obișnuisem cu ei, deși nu aș zice că sunt mare amatoare de subiecte de amor. Cred că erau mai mult femei ... zic eu, că femeile sunt mai sensibiloase, vorba lui Nenea Iancu. Se pare că am scris mult despre amor, deși mă îndoiesc că la modul sensibil pe care îl procurau căutătorii :). De ceva timp aterizează la mine căutătorii de sex. Da, da, de sex. Si ajung exact la cele două postări Sex War I și Sex War II care, cu siguranță, nu o să le satisfacă cerințele ... cu atât mai puțin nevoile :)).

Dar cea mai tare (din parcare, ca să vorbesc în limbajul de ”carter” ... al cercetătorului meu) a vinit di pisti Prut. Vă pun o poză mai jos că nu mă țin curelele să reproduc. E scrisă cu roz bombon, deci nu aveți cum să o ratați. Dar mă gândesc serios dacă nu o fi cazul să îmi trec blogul la conținut pentru adulți. Cu așa aterizări ...
P.S. La gramatică să nu aveți pritenții ... nu, nu pentru că e din Moldova, că și dincoace de Prut geme pământul de ei. La ce dracu' ne trebuie gramatică? Ia uite Marean, Tonciu sau Guță ce bine o duc și fără gramatică, nu? Sau cum îmi zicea un elev acum ceva ani: ”Domnișoară, la ce îmi trebuie mie să învăț franceză, că io mă duc la lopată, la mină.” Corect, nu?

Comentariile și Blogger

Azi am constatat că Blogger mai are o hibă. Noroc că mi-a zis Hapi că nu mai poate comenta la mine pe blog. Îmi mai zisese și Jules, dar nu îmi explicase clar ce și cum, ori eu eram cu mintea în vacanță și n-am priceput. Nu pricepusem de unde mi se trage : ) Dar Hapi a fost clară și la obiect ... că așa-s femeile :)) În principiu Blogger mi s-a părut cea mai ok platformă. Le-am cam încercat pe toate și cea mai simplă părea să fie asta. Am mai vorbit eu despre asta și pe aici. Ok, e cea mai simplă, dar are și lipsuri. Ca de exemplu la comentarii.  Ar trebui mai multe opțiuni acolo. Adică, din punctul meu de vedere, ANONIMII ar trebui făcuți categorie separată și nu cuplați cu oricine ... Asta pentru ca eu să aleg să nu poată comenta pe blogul meu.

sursa foto

Acum mai bine de vreun an de zile am ales să moderez comentariile, iar la cine poate comenta, din cele 4 posibilități oferite de Blogger,  am optat pentru Utilizator înregistrat (include open ID), pentru că mi s-a părut cea mai permisivă din cele puse la dispoziție, ... dar nu e. Asta pentru că m-am săturat de indivizi, sau individe, care sub masca anonimatului uită de buna cuviință, vin și își pun poalele în cap, ori încep să emită comentarii idioate care nu au nimic de a face cu subiectul postării sau cu blogul. Au impresia că postând comentariu ca anonimi pot orice. E ca în copilărie când dădeam cu piatra să spargem geamul vecinului care ne enerva și o tuleam rapid ca să nu fim prinși. Infantilitate. Comportament de grădiniță, cum zicea o fostă colegă a mea. Nu, nu îmi plac cei care se ascund. Dacă ai ceva de zis, asumă-ți o identitate, asumă-ți responsabilitatea porumbeilor pe care îi scoți din gură ... sau îi scrii. Dacă nu, taci! Sau ca la telefon, când pe la 3 dimineața te trezește câte un apel cu ID ascuns și vreun idiot sau idioată îți spune povești de care tu habar nu ai, sau te bălăcărește fără ca tu să știi de unde ți se trage. Sau chiar dacă a-i ști, habar nu ai cu cine stai de vorbă. Ești un pic în ceață. Mi s-ar părea corect să știu cine mă face cu ou și cu oțet, nu? Ori mă apuc să înjur așa ... fără adrisant, vorba lui Nenea Iancu?

O să ziceți că oricum am ales să moderez comentariile și pot să nu le public. Adevărat, dar tot adevărat e că e degeaba pentru că oricum mi se urcă sângele la cap citind comentariul, chiar dacă aleg să nu îl public, și oricum nu știu cu cine să mă cert că e un anonim ... un NIMENI, deoarece, nu știu dacă ați observat, nesimțiții și ”deștepții” sunt aproape întotdeauna anonimi. Atât sunt de ”curajoși”. Anonimatul le dă aripi și le dezleagă limbile. Se cred Zmei. Dacă îi scuturi un pic, curg tinichelele.

Și mi-e dor, mi-e dor de soare

Lada de zestre 21

Reamonn - Open skies

Lansată la 11 aprilie 2008, în Germania, piesa reprezintă tema muzicală a filmului german Baronul Roșu, film excelent, după părerea mea, despre care am scris câte ceva aici.

Vezi filmul online (pentru curioșii care nu l-au văzut încă).