luni, 5 septembrie 2011

Happy Birthday to The King!



sursa foto
Sa vorbesti despre Freddie Mercury ar fi ca si cum ai vorbi despre Biblie. Toata lumea o cunoaste mai mult sau mai putin. Unii pot sa iti recite pasaje din memorie, altii cunosc doar povestea, altii nu stiu mare lucru, dar oricum au auzit de Biblie. Asa e si cu Freddie Mercury.
Cine nu a ascultat “Bohemian Rapsody”, “We are the champions”, “Who wants to live forever” etc.? E cineva care nu are macar una din melodiile sale in colectie? Cine nu a fost fascinat de vocea fara seaman, de vitalitatea si pasiunea pe care o respira prin toti porii fiintei sale?
Freddie nu a fost muzician, nici compozitor, nici textier. Freddie a fost un fenomen, un fenomen care  face ravagii si dupa aproape 20 de ani de la disparitie, un fenomen care inca influenteaza si fascineaza masele, le vrajeste si le incanta cu sunete fara de moarte.
Pentru cine nu a vazut, sau vrea sa revada concertul de pe Wembley din 1986, il gaseste in intregime pe youtube, aici. Enjoy!

5 comentarii:

  1. :)frumoasa poveste. nu stiu daca am vreo amintire asa vie legata de Queen, cred ca numai una, cand cautam cu o prietena casete audio cu Queen pe la Universitate dupa revolutie. inca mai am flash-uri cu Bucurestiul din acei ani, cand vanzatorii de casete vindeau direct pe trotuar din cutii mari de carton asezate pe jos, langa vreun stalp.

    RăspundețiȘtergere
  2. acum ca tot ai amintit de revolutie, imi amintesc ca am mers la frizer pe 22 decembrie, unde mai erau 2 colegi de scoala, aveam vre-o 12 ani si unu' din ei ma intrebat "ai auzit ca l-au impuscat pe tovarasul nicolae ceausescu?" :) am raspuns atunci: "pe ceausescu ma" imi vine sa rad acum si ma gandesc cat eram de indoctrinati de mici iar multi dintre noi asa am ramas din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  3. stii, toate astea plecau din casa. daca parintii vorbeau cu "tovarasul" asa vorbeau si copiii, daca parintii ziceau simplu Ceausescu,sa nu crezi ca zicea copilul "tovarasul", chiar daca auzea la scoala, poate numai daca erau educati in spiritul fricii de catre parinti, gen "ba, trebuie sa zici totdeauna tovarasul". dar nu cred pentru ca, cel putin in timpurile alea, copii erau destul de spontani, inca nu stapaneau arta prefacatoriei ca azi. parerea mea e ca ai lui chiar vorbeau acasa cu "tovarasul".

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai mei au fost primii care-au intraat in colectiv in schimb bunicii nu a facut-o deloc fiind singura familie din sat ce nu s-a inscris. Si sunt mandru ca pot spune asta.cat despre "arta prefacatoriei" :) o arta cu care imi doresc din tot sufletul sa nu ai de-a face niciodata tina, sunt foarte sigur ca esti o persoana finuta si sincera ar fi mare pacat sa-o apuci vreodata pe astfel de cai hidioase. Odata ce ai intrat in joc nu mai scapi, credema ca stiu. Daca urasc ceva pe acest pamant atunci asta urasc cel mai tare! Copiii n-au nici o legatura cu asta ori din ce timp ar fi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Adrian, din pacate m-am izbit prefacatorie de prea multe ori, de asta am numit-o arta, pentru ca oamenii au ridicat-o la nivel de arta. nu cred ca iti poti imagina in ce stil! eu am ramas crucita, cum se spune, interzisa si fara cuvinte, pentru ca sunt situatii in viata pentru care nu am fost pregatita nici de catre parinti, nici de grupul caruia ii apartin. sunt oameni, si din pacate multi, care au facut din prefacatorie un stil de viata si, cu riscul de a te contrazice, copiii care traiesc intr-un astfel de mediu, invata asta ca pe ceva natural. nu vreau sa ma laud ca as fi vreun expert, dar am lucrat cativa ani cu copiii si am intalnit tipologii curioase. sunt copiii spontani, asa cum trebuie sa fie orice copil si sunt copiii care una spune gura si alta spune fizionomia. copiii nu au nici o vina, ei doar copiaza stilul unei persoane pe care, din motive numai de ei stiute, o aleg ca model.

    RăspundețiȘtergere