Azi-dimineata m-ai trezit. M-ai sunat sa vezi ce fac, mai devreme decat de obicei. Mi-ai spus ca noaptea trecuta nu ai putut sa dormi, ca ai visat ca plec, ca te trezeai si de fiecare data cand adormeai te intorceai in acelasi vis in care eu plecam. M-ai intrebat daca am luat o decizie noaptea trecuta. Am ras sec. Suna ca si cum, dintr-odata, tu credeai in presentimente si vise premonitorii, tu care totdeauna radeai de mine cand iti spuneam ca am sentimentul ca ceva rau o sa se intample. Am ras sec si ti-am spus ca decizia mea e luata deja si ca tu stii asta. Am simtit din vocea ta ca te-a marcat visul asta. Nu crezi in vise, stiu. Cred ca visul asta e doar o reflectare a realitatii pe care o traiesti, e doar o urmare a discutiilor noastre despre plecarea mea, discutie care a devenit ceva obisnuit in ultimul timp. Amandoi stim ca va fi asa, numai ca tu nu voiai sa o accepti, insa, se pare ca subconstientul tau a acceptat-o inaintea constientului.
M-ai mai sunat o data, pe seara. Ciudat! Se intampla rar sa ma suni de doua ori in aceeasi zi. Mi-ai vorbit din nou de vis. Se pare ca intr-adevar te-a atins. Nu imi amintesc sa imi fi vorbit vreodata despre vise. Nu, nu mi-ai vorbit, totdeauna ti-ai batut joc de vise. Voiai, din nou, sa stii ce fac. M-ai intrebat daca am vorbit cu X. Ti-am spus ca nu si ca nici nu sufar din cauza asta. M-ai intrebat de ce spun asta. Pentru ca astfel nu sunt obligata sa-i privesc in ochi. Si mi-ai mai spus ceva ce nu am crezut vreodata ca o sa poti intelege, mi-ai spus ca crezi ca mi-a fost fost foarte greu zilele astea neavand cu cine sa vorbesc. Am ras, din nou, la fel de sec. Ce profund ai devenit dintr-o data. Ti-am spus ca m-am obisnuit. E obisnuinta aia naroada care indobitoceste, ca nu-i nimic nou, ca oricum nu mai am nimic de facut. Doar, poate, intr-o zi, sa deschid larg fereastra si sa sar, dar pentru asta as avea nevoie de un bloc mai inalt, caci de la 2 nu am sanse sa pot zbura.
Si mi-ai m-ai spus ca noaptea trecuta a fost un fel de “deschide ochii” pentru tine, ca ai inteles multe lucruri. Te-am lasat sa vorbesti, desi stiam ca nu-i asa, ci ca e doar influenta unui vis de noapte care te-a marcat. Chiar daca ai inteles, nimic nu se va schimba, tu nu te poti schimba, pentru ca nu vrei. Te ascunzi in spatele acelor cuvinte pe care le repeti la nesfarsit ca pe o lege universal valabila: ”oamenii nu se schimba”. Ba da, oamenii se schimba daca vor. Cred ca tie ti-e teama de schimbare, ti-e teama de experiente noi, de incercari noi cand nu poti sa prevezi care va fi urmatorul pas sau reactie, asa ca mai bine te invarti intr-un mediu cunoscut, unde stii la ce sa te astepti. Daca nu schimbi nimic, degeaba intelegi. Iar tu nu vei schimba.
Kubb - Grow
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu