marți, 6 septembrie 2011

Non ti scordar di me


Se pare ca septembrie e un fel de luna neagra a muzicii. Unii s-au nascut, altii au murit in aceasta luna, dar toti au lasat regrete in inimile multora dintre noi.

Suntem diferiti. Fiecare cu stilul lui, fiecare cu conceptele sale, cu idei si preferinte diferite, dar multi dintre noi ne regasim alaturi, cateodata, in muzica pe care o ascultam. Vibram la fel pe unele acorduri.
Nu sunt ceea ce se cheama o cunoscatoare intr-ale operei, nici nu pot sa spun ca imi place stilul, dar imi place Luciano Pavarotti cu vocea lui suava ca de inger cand iti canta “Ave Maria” si puternica precum un tunet cand iti canta “Aria lui Figaro”, imi place deschiderea lui catre publicul necunoscator prin colaborarile cu artisti care imi sunt accesibili, facandu-ma sa imi doresc sa ascult originalul si sa vreau mai mult si mai mult, imi place felul in care iti intinde mana si te ghideaza zambind printr-un univers necunoscut ajutandu-te sa descoperi minunatia unei lumi inaccesibile pana atunci.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu