vineri, 16 martie 2012

Românul, campion la dat ”indicații prețioase”

Am citit o postare pe un blog în care erau înfierați tinerii că sunt lipsiți de ”svâc”. Erau mai multe chestii, dar o să mă leg numai de unul din aspecte. Scria acolo cineva că nu înțelege cum de tinerii, la 23 de ani, în anul 2012, plin de burse și facilități pot să stea ca bolovanii într-un job călduț, când pot să se ducă să studieze în străinătate, debarasând mese, în tot acest timp, ca să nu moară de foame.

Să mă ierte Dumnezeu, dar un astfel de comentariu demonstrează numai cât ești de rupt de realitate. Din fotoliul călduț de acasă e simplu să emiți teorii de genul: ”Ce aș face eu dacă aș fi de vârsta ta…”. De dat din gură e ușor.
Păi de găsit pe net, găsești burse gârlă, asta nu înseamnă că o să le și poți obține, asta nu înseamnă că dacă o obții, grijile tale s-au terminat. Cine a solicitat o bursă în străinătate, sau chiar a avut una, știe cum stă treaba. Nu bați din palme și gata. Și chiar dacă o obții, îți trebuie bani destui.
”Debarasând mese ca să nu mori de foame pe acolo”
Băi, frate, pe ce lume trăiți? Ai impresia că doar tu, student român lipsești de la debarasat mese pe afară? Ați auzit că așa a făcut unul școală pe afară? Asta nu înseamnă că e regulă, că așa pot să facă toți. Poate asta a fost acum niște ani sau a avut unul noroc. Crezi că te duci tu acolo și abia te așteaptă aia să debarasezi mese, tu, studentul român, dar să fie și când vrei tu că, de, … tu ai și școală, nu poți toată ziua. Sunt zeci de nații dispuse să debaraseze mese câte 10-12 ore pe zi pe câțiva amărâți de euro. Zilnic și nu doar uneori, cum vrei tu. Ca să aranjezi un job nu e simplu. În condițiile în care Europa geme de concedieri în masă, de falimente pe bandă rulantă, în condițiile în care Sarkozy strigă: ”Alegeți-mă și vă scap de străini!”, iar peste tot lumea se coalizează contra celor din Europa de est, când marile lanțuri de supermarketuri și mega marketuri concediază la greu, tu ai impresia că pocnești din degete și găsești de lucru? Și mai ai impresia că o să trăiești numai cu ce o să reușești să câștigi tu debarasând mese … din când în când? Să fim serioși! Plus că asta e în general muncă la negru. Fiind muncă la negru poți să ai și surpriza să muncești ca boul și să nu te plătească. Ce faci? Te duci și îl reclami? Zău? La cine? Ce o să faci? O să recunoști că ai acceptat munca la negru, adică înșeli statul? Ești pasibil de amendă pe care cu ce o plătești? Asta în condițiile în care poți demonstra că ai dreptate. Ce faci? Îngroși rândurile delicvenților români de afară. Nu e suficient că gem tribunalele din străinătate de ei?
Sau poți obține bursă într-o țară a cărei limbă nu o vorbești. Crezi că dacă vorbești engleza e suficient? Crezi că o să dea ăia pe spate că vii tu student român, vorbitor de engleză și vrei o slujbuliță part-time? Și ei o să să se ploconecă în fața ta întinzându-ți covorul roșu ca la Oscar? Nu! Nu vorbești limba suficient de bine, nu cu bâlbe, ai încă o problemă. Una mare de tot.
Dacă ai noroc de o bursă care să iți acopere integral costurile, da. Dar cu o bursă parțială ești la risc. La fel și cu studiatul în străinătate fără bursă. Să luăm exemplul Suediei. Școlarizarea e gratuită, e adevărat, dar trebuie să îți asiguri transport, cazarea, mâncarea și apoi … bani de un xerox, de un material în plus la curs, de hârtie, creioane, pixuri, hârtie igienică, săpun, șampon etc. etc. etc. Oricine a trecut printr-o facultate pe care nu a făcut-o la mama acasă, știe. Să zicem că de haine nu ai nevoie, te limitezi la ce ai. Le porți până le ia dracu, până îți ies coatele și genunchii la aerisire. Asigurare medicală nu îți faci (în cazul în care te acceptă fără) și te rogi la Dumnezeu să nu ai nevoie de spital pe acolo, că și dacă ai te-ai ars, că îți trebuie una din două: bani sau să fi cotizat la serviciile de sănătate din țara respectivă, caz în care oricum plătești, dar mai puțin. Cardul acela european de sănătate nu îți asigură decât consultație de urgență și altceva nimic. Și dacă ai nevoie de control de specialitate?
Deci să ne apucăm să facem un calcul scurt la cât ar fi strictul strictului necesar pentru un student român la studii în străinătate cu bursă și fără bursă? Destul, spun eu. În concluzie, îți trebuie BANI! Părinții sau altcineva trebuie să te ajute substanțial, cel puțin la început până vezi cum merg treburile pe acolo, sau … roagă-te să obții o bursă care să acopere cât mai mult din costuri. Poate renunți și la mâncare … așa cum a făcut-o indianul ăla care nu mai mănâncă de nu știu câți ani. Dacă a făcut-o el, poți să o faci și tu, nu?
Lăsați-vă de vise cum că ar fi câinii cu covrigi în coadă pe afară, că nu sunt. Nu mai băgați în capul copiilor ăstora vise care nu au nici un temei real. Nu-i mai instigați la chestii de care habar nu aveți, nu le mai reproșați incapacitatea doar pentru că ați auzit voi că cineva a reușit așa. A reușit poate unul dintr-o mie. Fără oarecare sprijin financiar, sau vreun prieten, rudă sau cunoscut pe acolo, cel puțin pentru câteva luni, la început, nu are rost să riște de unul singur dacă nu are ceva bani. Din păcate, cei săraci sunt condamnați, nu contează cât sunt de buni și de capabili. Le lipsește ce-i mai important: banul!

6 comentarii:

  1. :)) Tina, iti dau un sfat, da un interviu pentru un job ca redactor la o revista de scandal :)) esti geniala ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ma bucur daca ai gasit ceva logica in insiruirea aia facuta la nervi. dar sa recunoastem ca stilul nu e din cel mai academic :))

      Ștergere
  2. Si eu am observat ca ai un foarte bun talent de jurnalist. N-as zice scandalageoaica... Mi s-a parut un punct de vedere extrem de bine intemeiat si realist. Iar de mosulicii astia smecheri si atoatestiutori asa m-am saturat. In loc sa-si vada de treaba lor si sa se ascunda pe undeva sa nu-i mai vada nimeni si sa reflecteze mai intai la ce-au facut cu noi, findca suntem produsul lor si inca le tragem pacatele de care ei s-au spalat pe maini atat de simplu, incearca sa deie indicatii pretioase si sentinte nejustificabile, dupa cum bine ziceai din "fotolii caldute".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce doare mai tare e ca individa (ca e o ea) nu face parte din categoria babutelor. cred ca are undeva pana in 40 de ani, deci, in opinia mea, ar trebui sa fie mai deschisa "la mansarda"(la minte). eu la 40 de ani nu o sa ma consider batrana, sa stii :))).

      Ștergere
  3. Mai Tina, ai mare dreptate. O colega de la munca care mi-e si draga prietena face un master la Paris. Si, desi are o bursa partiala, cred ca o duce tare greu, mai ales acum ca i s-or fi terminat banii (bursa partiala se da la inceputul anului integral).
    De job,..asa e, cum zici tu. Nu ploua cu locuri de munca pe-acolo. Plus ca ai uitat ceva: nu-i asa usor sa traiesti printre straini.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, am omis faptul ca nu e usor de trait printre straini. desi ... daca ai bani, e si asta mai suportabila :))

      Ștergere