Ce mai citim... Din Bagdad, cu dragoste

”De ce nu mi-am ocupat timpul salvând oameni, în loc de cățeluși? Nu știu, nu contează, dar cel puțin am salvat ceva”

Din Bagdad, cu dragoste e scrisă de un lt. colonel al armatei americane, Jay Kopelman, în colaborare cu scriitoarea Melinda Roth.

sursa foto

Cartea, care prezintă un fapt real, nu e numai aventura lui Lava, ghemotocul de blană care le roade cablurile, șosetele, păturile, sacii de dormit, care le doarme în poală sau face pipi în bocancii tuturor celor care îl au în grijă încercând să îl ascundă de temutul regulament al armatei care spune să nu îngrijești animale din locurile de conflict și să îl ferească de cei angajați pentru a-l ucide. Cartea e un jurnal de război și o frescă a situației politice și economice din Irakul anilor 2004-2005 văzute din punctul de vedere al unui militar și din cel al unui corespondent de război, dar înainte de toate văzute din punct de vedere uman.
 E cutremurător ceea ce citești acolo și, sincer, înțeleg de ce mulți din cei din zonele de conflict nu mai reușesc să se acomodeze la viața de dinainte de a vedea și trăi astfel de grozăvii. 

sursa foto

Și totuși, în toată teroarea aceea, ceva îi ajută să își păstreze mințile: încercarea nebună și colectivă a unui grup adus împreună de război de a salva un pui de câine pe care îl găsesc într-o casă abandonată din zona de patrulare.

Știu, ca locuitor al României, că, pentru noi, un câine vagbond e o problemă și de multe ori e motiv de teamă, și de aici o ură crescândă împotriva bietelor patrupede. Nefericirea e că animalele nu au nici o vină. Vina e a animalelor cu două picioare, așezate în spatele birourilor scumpe, care ar trebui să se ocupe de ei, dar nu o fac, deși UE alocă fonduri special pentru asta. Dar prin țări civilizate e altfel. Nu vezi haite de câini jigărâți și flămânzi bântuind printre blocuri, iar oamenii știu să se bucure de sentimentul de pace pe care ți-l dă mângâierea unui animal.

Dar ca să revenim la carte, Din Bagdad, cu dragoste nu e vreun fenomen literar, dacă vă gândiți să citiți numai supercărți, dar câștigă net prin calitatea de document, frescă extrem de realistă a unei zone de conflict, și, în primul rând, prin sensibilitate, arătând de ce este capabilă ființa umană atunci când pune suflet.

O recomand cu căldură.