Fericire

”Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii și plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va ține în cursă, până la sfârșit…”

                                                                                          Octavian Paler
 

sursa foto

Alergăm întreaga viață după o himeră, fericirea, și ne-o închipuim în diverse moduri și sub diverse chipuri. Ne spunem deseori: ”ce fericit aș fi dacă…” și de cele mai multe ori când atingem acel ”Dacă” nu ne simțim deloc cum ne-am aștepta, ba, din contră, mai goi decât înainte de a ne spune ”Ce fericit aș fi …”. Sunt așteptări nerealiste, expectative neconforme sau pur și simplu nu știm ce-i fericirea și de aceea n-o putem atinge? Poate că trecem pe lângă ea și nici nu visăm. Săracii zic că dacă ar avea bani ar fi fericiți, bogații au bani, dar asta nu îi face deținătorii fericirii. Muritorii de rând ar fi fericiți dacă ar fi vedete, vedetele ne demonstrează pe zi ce trece că nu sunt deloc fericite. Mărioara ar fi fericită cu Gigel, dar când în sfârșit s-a cuplat cu Gigel constată că nu, nu asta își dorea. Ce avem nu e niciodată destul, ce atingem nu mulțumește niciodată suficient.

Nu putem atinge fericirea completă și totală pentru că nu există. Putem doar să ne mulțumim cu frânturi de fericire, cu momente și ceea ce contează în final e suma tuturor acestor frânturi. Asta face din noi niște fericiți sau niște mizerabili.

Am găsit într-o carte câteva rânduri despre adevărata fericire:

”A fi fericit nu înseamnă a avea o viață lipsită de pierderi și frustrări. Înseamnă să fi fericit, chiar dacă îți vine să plângi, să trăiești intens, chiar și pe patul unui spital. Înseamnă să nu încetezi niciodată să visezi, chiar dacă ai coșmaruri, să vorbești cu tine însuți chiar și când singurătatea te înconjoară, să fii mereu tânăr, chiar dacă părul îți albește. Înseamnă să le spui povești copiilor, chiar dacă nu ai timp, să îți iubești părinții chiar dacă ei nu te înțeleg, înseamnă să mulțumești chiar dacă lucrurile nu se rezolvă, înseamnă să transformi greșelile în lecții de viață.

sursa foto

A fi fericit înseamnă să simți savoarea apei, vântul pe față, mirosul de pământ umed, înseamnă trăiești mari emoții din lucruri mărunte, înseamnă să găsești în fiecare zi motive pentru a surâde, chiar dacă nu există fapte importante, înseamnă să râzi de propriile prostii și să nu renunți la cei care te iubesc, chiar dacă te vor dezamăgi. Înseamnă să ai prieteni pentru a împărți lacrimile și bucuriile, înseamnă să fii prieten ziua și amant noaptea. Înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru spectacolul vieții.”

Dacă asta înseamnă sa fi fericit, atunci ar trebui să mă consider … aproape fericită. Oare de ce nu mi se pare că ar fi așa???