M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge ...

 

M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge  

pentru destinul meu ursuz de cuc,

că nu pot la sfârșit nimic să duc,

aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine

în bălțile finalului de veac,

să pară că vorbesc, dar eu să tac,

să tac în gura mare despre tine.

Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,

să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,

să tac ca încleștatul de gingii,

să tac și a revanșă, a gâlceavă.

M-aș plânge pân-la os și pân-la nume

prin ochi, ca lacrima să ies din lume.

                                         (”Bocetul epuizant” - Adrian Păunescu)