duminică, 29 martie 2015

Ferește-mă Doamne de ai mei, că de străini mă feresc singur

Azi dimineață la cafea, ca de obicei când am timp, am zis să pornesc și eu calculatorul să citesc știrile (aka e-mailuri și Radio Șanțul Facebook). Aveam un mesaj de la un fost coleg de facultate (altă secție), bun prieten, cu care am niște amintiri faine de când eram studenți. Băiat isteț, cu simțul umorului și toate cele. Mă întreba dacă vreau să îi fac și lui o traducere în engleză că știe el că eu știu engleză. Ok, i-am zis, dar vezi că engleza mea nu e foarte bună, dar trimite textul că eu văd și îți spun dacă mă țin curelele sau nu. Mi l-a trimis. Erau numai vreo trei fraze, deloc complicate, din care am dedus că cineva voia să informeze conducerea unei firme de abuzurile unui grup de români asupra celorlalți lucrători români din firma respectivă. L-am întrebat unde e. În Anglia. Lucra la firma cu pricina. N-am mai întreba cum dracului a ajuns acolo, că eu îl știam inginer, bien, merci, cu nevastă și copii, bine aranjat. Astea nu mai sunt vremuri în care să te minunezi că pleacă lumea la muncă afară.
Mi-am adus aminte de o discuție asemănătoare în care un român povestea cum că patronul englez știa că unii români, cei mai vechi, sau cei care aduceau ”prospături” luau procent din salariul celorlalți. I-am spus faza. Și i-am spus sa aibă grijă. Respectivii le cer țigări și alcool, chipurile în numele șefului (Mă îndoiesc că e ceva pentru englez), plus amenințări cu bătaia, cereri de sute de lire pentru te miri ce minciuni. Omul nu prea știe engleză, din câte îmi dau seama, și îmi închipui în ce situație cumplită se află și el și restul. Și aici intervin samsarii, gunoaiele pe care unii le numesc oameni, paraziți care se hrănesc cu slăbiciunea altora. Stau și mă întreb, cum dracului poți să fii atât de jigodie cu amărâții din țara ta? Că mă îndoiesc că a plecat vreunul de bine de acasă.
Apoi mi-am adus aminte de propriile-mi experiențe cu românii și am ajuns la aceeași concluzie ca atunci: te descurci mai bine cu străinii decât cu ai tăi. 

9 comentarii:

  1. Hai ca mi-ai inveselit seara! Te-ai intors!!! Sper ca si ramai si nu ne mai lasi cu ochii in soare asa mult timp.

    RăspundețiȘtergere
  2. bate-un vânt de "reveneală"...mamă-mamă!
    Te salut, Xtina! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Merci, Jules, ma bucur ca mai esti. Vad ca au disparut multi de prin lista mea. Ce stii de Ursa?

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit din "concediu". ;-)
    Ca să nu fiu total off-topic. De ce te miri? Doar ştii prea bine că: "homo homini lupus est" - de la strămoşii latini citire. :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu mă bucur să văd că ai revenit. :-)
      Cât despre Antonela, se pare că a ales tăcerea... Motivele , doar ea le ştie, iar noi n-avem decât să-i acceptăm decizia. Sincer, îmi pare tare rău. Oricum dacă ţi-e dor de "Sporovăieli" găseşti la mine un link către arhiva web (în bara laterală, la "Pagini utile", deasupra de blogroll).

      Ștergere
    2. Am fost pe acolo. Ma gandeam ca e vreun link spre noua adresa sau ceva de genul.
      Da, fiecare are motivele lui. Sa speram ca e bine.

      Ștergere
  5. Stiu ca undeva prin mai anul trecut astepta un copil. Si cam atit. Dupa nici o miscare nimic. Si sincer ma oftic putin. Dar na, poate ajunge pe aici. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Serios? Ma bucur pentru ea :) Sper sa fie totul bine.

    RăspundețiȘtergere