Tocmai am terminat de văzut un film. Nu e despre Crăciun, așa cum probabil v-ați fi așteptat din partea mea în perioada asta :), e despre religie, despre faptul că două persoane de religie diferită, (în speță islamică și iudaică), două femei, pot trece peste prejudecăți adânc înrădăcinate de mii de ani, și pot fi prietene, pot să lupte contra opiniei publice pentru prietenia lor. Și asta m-a adus la o mai veche dilemă a mea. De ce ne cramponăm atât de religia noastră? Cu ce suntem de fapt diferiți unii de alții? De ce să nu putem putem trece, peste acceptarea aceea superficială, în cel mai bun caz, și ne privim unii pe alții ca pe niște curiozități, interesați, oarecum, dar fără să vrem să ne atingem sau să interferăm?
Să stabilim din start, nu sunt deloc religioasă, dar respect alegerea fiecăruia de a crede sau nu, sau în cine vrea să creadă. Cred că fiecare ar trebui să fie liber să decidă asta. Ba, chiar aș putea să spun că îi și admir într-o oarecare măsură pe credincioși, pentru că reușesc să creadă. Am impresia că pentru ei e mult mai simplu să accepte lucrurile așa cum sunt, fără să își spargă capul cu eterna întrebare ”De ce?”. Dacă poți să accepți că ”Așa a vrut Dumnezeu” fără să încerci să afli motive, cred că e mai ușor, cred că poți să îți găsești liniștea mai ușor, poți să fii fericit într-o oarecare măsură. Naivitatea și lipsa rațiunii cred că ajută.
Ceea ce mă miră destul de mult e faptul că oamenii par să nu priceapă că religia a stat și continuă să stea la baza celor mai multe neînțelegeri și conflicte, că religia a născut și naște cele mai cumplite patimi și a ucis o mulțime de oameni. Nu înțeleg care e rostul acestei uri mocnite între religii. De ce au oamenii impresia că o religie e mai bună decât alta și că trebuie să-i privească pe ceilalți cel puțin cu scepticism, dacă nu chiar cu ură? Motive am auzit destule, dar mi se par toate puerile. De ce ne cramponăm atât de care Dumezeu e mai bun? Chiar nu pricepem că, dacă există un Dumezeu, e unul și același pentru toți și, că doar cărțile care ne ghidează în credință sunt diferite? Și de ce sunt diferite? Pentru că Dumnezeu e altul? Nu! Pentru că au fost scrise de persoane diferite, care au avut interese diferite, care au vorbit limbi diferite și au avut obiceiuri diferite, care au trăit în lumi diferite. Biblia, Coranul, Talmudul etc. sunt diferite doar pentru că servesc interese diferite. OMUL e cel care a scris aceste cărți, iar omul e așa cum e, supus păcatului.
De ce orice religie e bună pentru cei care o practică, dar e privită cu teamă sau dezgust de ceilalți? De ce refuzul ăsta tacit sau fățiș, uneori, al religiilor de a conlucra, de a se accepta, de a se combina? Care-i problema? Numai ce facem noi înșine e bine? Nu cumva ni se inoculează, conștient sau nu, ideea că ceilalți ne sunt dușmani? Cine ne inoculează această idee? Dumnezeu? Nu! … tot omul.
Suntem toți la fel, fie că suntem budiști, creștini, evrei, hinduși, musulmani, taoiști, șintoiști etc. problema e că ascultăm de cărți diferite și nu pricepem că ce a zis cineva acum mii de ani și care s-a modificat de fiecare dată când a trecut prin gura altuia, nu poate fi luat ca literă de lege, și că un altul, dintr-o altă religie nu e altceva decât unul ca noi, dar trăit într-un alt mediu și care a ascultat o altă poveste.
Hm, cum sa spun... am impresia ca oamenii, la baza, sunt asemenea animalelor. Da, singurul lucru care ne deosebeste este ratiunea, dar judecand dupa cate se intampla iti dai seama ca multe lucruri sunt facute fara judecata. Asa e si cu religiile si ura dintre oameni pe baza unei credinte.
RăspundețiȘtergereIn speta, toate religiile propovaduiesc binele si totusi, cele mai multe cretinatati s-au intamplat avand la baza tocmai religia. De ce? Din cauza oamenilor, bineinteles. Si a intereselor avute intr-un moment sau altul.
Pe de alta parte, unii chiar au nevoie sa creada anumite lucruri fara sa puna intrebari. Pentru ca li se pare mai simplu. Cand li se intampla ceva, daca au pe cine da vina, povara li se pare mai usoara. Si in felul acesta pot accepta mai usor. E un fel de autoprotectie psihica.
Personal, am aceleasi pareri ca si tine vizavi de religie.
eu am impresia ca sunt cam mult prea multi cei care merg asa, ca oile, fara sa-si puna la lucru creierul pe care il au in dotare.
RăspundețiȘtergeredeci, in final, zici "asa vrea Dumnezeu" si nu te mai doare capul. ce simplu!
Pai asta e si secretul! Sa fie simplu, sa nu-si bata capul. E mai comod sa traiesti si sa te bucuri de viata... un mic si-o bere, o ceafa de purcel si-o pulpa la gratarel... yeah, asta trai! De ce sa ne zbatem si sa despicam firul in patru?
RăspundețiȘtergereSincer acum, creierul la unii, este doar umplutura pentru cutia craniana. Sa nu sune a gol cand il misca.
Ei, tocmai la astia prinde habotnicismul rapid. Sunt clientii cei mai cautati de preoti, pastori, predicatori, rabini si ce-or mai fi. E mai usor sa scrii pe o hartie curata, decat pe una care au fost facute multe insemnari.
bine spus! si cum de "hartii curate" nu duce pamantul lipsa ... o sa ne scoatem ochii pana la ultima suflare.
RăspundețiȘtergerestii ce mi-a placut de la inceput la tine? ironia! o folosesti cu atat talent ca e imposibil sa nu ma faci cel putin sa zambesc, daca nu chiar sa rad in hohote :))
Uh... m-am inrosit. :)
RăspundețiȘtergereSa stii ca zambetul asta tamp ce mi s-a intins pana la urechi e din cauza ca nu-mi plac complimentele. :))
:)) asa le sta bine doamnelor sa se mai inroseasca din cand in cand ... chiar si numai de impresie :))
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru sesizare. Am rectificat eroarea cu pricina. Apar greseli chiar si atunci cand cunosti subiectul. Numai bine!
RăspundețiȘtergereDomnule Profesor, ma bucur ca am putut fi de folos :). numai bine si dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereReligia din ziua de azi, asa cum o vad eu, e ca un fel de film porno in care toata lumea si-o trage cu toata lumea si la final rezulta fericire :)
RăspundețiȘtergereA gandi prea mult nu e sanatos, trebuie sa intri in joc, sa fii actor, bun rau cum poti si tu...
Ce principii, ce idei?
In aceste conditii ma bucur pentru tine Tina ca nu esti prea religioasa.
Frumoasa postarea!
:)) Ce sa zic, recunosc ca din pacate pe mine m-a cam prins un pic religia asta si am cam inceput sa ma lafai prin pornosaguri :) Da de-mi trece...
RăspundețiȘtergereTina, ma faci sa regret ca nu am avut timp sa citesc toate comentariile, se vede ca s-a lasat cu "destrabalare" la postarea ta! :))
RăspundețiȘtergere"Sunt mai degraba spirituala decat religioasa", spunea cineva. Mi se pare mai ok sa fii spiritual decat obtuz.
Cat despre religii, credinta se confunda usor cu misticismul: tin post ca sa imi mearga mai bine; imi fac cruce cand trec pe langa biserica fiindca ma vede Dumnezeu. In acelasi timp, mint, fur, injur fara remuscari. Insa sunt religios. Serios? In ai cui ochi?
Omenia, umanitatea ar trebui sa fie reguli de baza pentru oricine - om simplu sau doct. Ele cuprind toleranta (fara trimitere la vreo casa de, fireste!!) :)) Insa, cum toleranta e din ce in ce mai rar intalnita, religiile noastre, de toate culorile, nasc intrebari de genul celor puse de tine. :)
stii, mie mi se pare, asa, o maaaare ipocrizie. cred ca sunt mult prea putini cei cu adevarat credinciosi si care intr-adevar respecta acele legi ale cartilor considerate sfinte pentru fiecare religie. eu, personal, nu cunosc nici o astfel de persoana. am citit Biblia si stiu cum ar trebui sa fie :)). o profesoara de lb. romana din liceu spunea ca nu poti sa te consideri "citit" daca nu ai citit Biblia :)), iar eu, ca o snoaba ce eram la vremea respectiva, ... m-am executat rapid :)). dar nu regret. mi-a lamurit multe nebuloase si a dat nastere la muuuulte intrebari:)
RăspundețiȘtergere