E gata și 2011. A mai trecut un an. Parcă prea repede trece timpul ăsta. Îmi amintesc de vremurile când un an îmi părea o veșnicie. Anii încep să semene din ce în ce mai des cu clipe. Încep să înțeleg tot mai bine expresia ”timpul zboară”. Încep să o înțeleg la propriu. Să însemne asta că sunt prea ocupată? Că nu mai am timp să mă plictisesc?
Cum a fost 2011? Hmm! Mai prost decât majoritatea, mai bun decât vreo alți câțiva.
Dacă mă consolează cu ceva faptul că am avut și ani mai răi? Nu, nu mă poate consola. Doare mai tare amintirea anilor buni, decât falsa consolare că ”putea să fie și mai rău”. Nu am putut niciodată accepta chestia asta cu ”putea să fie și mai rău”, pe care văd că o accepta tot mai multe persoane. Ok, e posibil, dar putea sa fie și mai bine, nu? De ce nu vede lumea și partea asta? Ii face consolarea cu ”putea să fie și mai rău” să se simtă mai puțin mizerabil? Pe mine, nu! Nu mă ajută cu nimic să știu că ”putea să fie și mai rău”. Pe mine mă roade mai mult partea cu ”ar fi putut fi mai bine”. Și apoi vine partea aia inerentă cu …”dacă”. Cred că pentru cei care acceptă că ”putea să fie și mai rău” nu mai există și stresantul ”dacă”.
Ca bilanț de sfârșit de an aș avea o listă interminabilă de nereușite și doar câteva realizări, prea puține, din păcate. Dar vreau să mă agaț de ele ca să nu cad în depresie. Mai pe scurt, nu am fost în elementul meu în 2011. A fost un an de uși închise și promisiuni deșarte, un an cu căderi de măști și triere a ”prietenilor”, un an de încercări ratate și speranțe în van.
Dar, așa cum am spus, mă agăț de reușite, acelea puține, dar suficiente pentru a mă menține pe linia de plutire. Sunt o optimistă până în măduva oaselor. Chiar dacă mă las doborâtă de depresie, e doar pentru scurt timp. Speranțele nu mi-au murit niciodată, sunt mai puternice decât orice. Ies mereu la suprafață fără să le cheme nimeni. Sunt acolo în penumbră, pregătite să nu mă lase niciodată să cad. Dacă se vor realiza speranțele, nu știu, dar faptul că sunt acolo indiferent de situație și apar în momentul critic mă ajută să merg mei departe, să lupt pentru visele mele.
Ce îmi doresc pentru 2012?
Să îmi recapăt curajul de a risca pentru visele mele, să lupt pentru ele, pentru că știu că pot, știu că am puterea și capacitatea de a le transforma în realitate. Trebuie doar să-mi recapăt încrederea în mine însămi și curajul pe care le-am pierdut undeva pe parcurs. Îmi doresc să mai am curajul acela nebunesc de a risca fără să mă gândesc de 1000 de ori … și să sfârșesc prin a renunța.
Să mă văd mai des cu oamenii care-mi sunt dragi, să-i revăd pe cei pe care nu i-am văzut de secole.
Să îmi fac prieteni noi.
Și-mi doresc să râd mai des pentru că e și ăsta un semn de fericire :)
Ii ascult pe multi, si multi imi spun: "sa se incheie o data anul asta, fiindca a fost teribil de prost". Pentru mine nu a fost mai prost sau mai bun decat alti ani. 2011-le meu a fost un an al maturizarii. A fost anul responsabil de schimbarea opticii - altfel inteleg lucrurile, cu mai multa rabdare le privesc.
RăspundețiȘtergereCu toate astea, mi-ar placea sa pornesc cu optimism in 2012. Si ca optimismul sa imbrace haine reale. Lucru pe care il doresc si pentru tine!
Multumesc mult pentru urari :)
RăspundețiȘtergerefii optimista si nu iti pierde speranta.
asa cum ti-am mai spus, iti doresc un 2012 lin si senin.
Important e ca esti optimista si reusesti sa mergi mai departe intotdeauna. Si eu sunt la fel. Sunt sigura ca 2012 o sa fie un an mai bun.
RăspundețiȘtergereImi place siguranta ta :). eu doar sper ca o sa fie mai bun, tu esti sigura. sper sa ai dreptate.
RăspundețiȘtergere"Îmi doresc să mai am curajul acela nebunesc de a risca fără să mă gândesc de 1000 de ori … și să sfârșesc prin a renunța" ... Fac un pic pe desteptu', Brancus spunea ca "Lucrurile nu sunt greu de facut, greu e sa te pui in situatia de le face" si cam asa e... Eu zic ca toti oamenii ne dorim cam acelasi lucruri si de cele mai multe ori sunt cele mai simple si mai la indemana cu putinta... Numai ca nu le vedem, si de multe ori suntem naivi privim departe si lasam esentialul sa treaca pe langa noi... Dar cred ca si partea asta ne face frumosi.
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca ai trecut anul asta pe la blogul meu, mi-ai adus clipe de bucurie.
Iti doresc un an nou cu mult mai multe impliniri si voie buna!
:)nu stiu cate clipe de bucurie ti-am adus eu, dar tu m-ai amuzat teribil cu anumite expresii pe care mi le-am si insusit, de altfel. erau prea bune ca sa ratez ocazia. eu ma bucur ca ti-am descoperit blogul. e o placere sa te citesc.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru urari. iti doresc un an plin de intamplari frumoase :)