Pe mama voastră de cunoscători!

 

sursa foto

Postarea asta-i descărcarea sacului cu nervi și cearta mea cu mine însămi și cu idioții din viața mea reală. Nu, nu-mi plâng de milă și nici nu cer nimic. Nu vreau consolări și nici încurajări, iar de critici sunt sătulă până-n gât. Simțeam numai nevoia să vomit undeva toată acreala asta care amenință să mă sufoce. Iar ăsta-i locul unde nu incomodez pe nimeni, cred eu, că-i bucata mea de tarla. Cui nu-i place … click pe X-ul din colțul dreapta sus, vă rog și s-aveți o seară bună.

Im stack! Sună mai simplu în engleză. Dracu' știe de ce toate sună mai simplu și mai clar în engleză. Ăștia or fi înțeles că ce-i complicat mai mult încurcă. M-am blocat undeva și nu mai reușesc să mă mișc. Oriîncotro încerc să o iau … pac! Una în freză. Nimic nu-mi iese. Toate-s cu curu-n sus. De mult nu mi-a mai mers așa nașpa. Parcă-s robot programat să repete la nesfârșit același progrămel de rahat și ăla cu eroare. S-a ars un circuit și ăsta se învârte ca tâmpitul până face gaură-n podea.

Nu încerc să arunc vina în cârca nimănui. Nu o să mă încălzească cu nimic dacă găsesc pe altul vinovat. … ori poate numai dacă aș putea să îi dau doi pumni în freză, poate m-aș simți mai bine măcar pe moment. M-aș răcori.

Și ghinion de-ar fi… mai ducă-l sfinții de ghinion că se mai și termină. Ăsta, nu! s-a lipit de mine ca timbrul de scrisoare și mai fă-i vânt dacă poți.

Nu cred în vrăji, zodiace, superstiții de genul 13, nici în mâțe negre că am avut 3 în casă, copil fiind, nici în alte aiureli, deși, poate, altul ar fi intrat la idei. Totuși, ceva nu bate bine și simt că-mi pierd și răbdarea și puterile. Cam văd stele verzi de la atâta luat în freză. Dac-o fi numai o fază proastă, **te-o Hector, că e cam lungă, deja începe să miroase a telenovelă proastă.

Sunt sătulă de consolări de genul:”Se putea și mai rău”, sunt sătulă de mesaje ”mobilizatoare” rupte din cărțile care te învață orice, pe care le debitează toate duduile la modă azi, gen: ”Depinde numai de tine”, ”Toată forța stă în tine” ”Ajută-te singur” bla, bla, bla și alte aberații de genul ăsta, teorii emise de oameni care încă nu au dat cu capul suficient de tare de pragul de sus, încât să îl vadă și pe cel de jos. Sunt sătulă și de atotcunoscătorii cu ”Ți-am spus eu!”.

Măi, ”pricepuților la orice”, eu am învățat un lucru în viața asta și o să îl țin minte cât oi trăi, că l-am învățat pe pielea mea, iar lecțiile astea nu se uită: Nu pot să-l judec pe altul atâta timp cât nu am trăit aceeași experiență ca și el, pentru că aș fi extrem de subiectivă. Din afară lucrurile par mult mai simple totdeauna, asemănătoare și poate mult mai clare, iar la datul cu părerea în necunoștință de cauză suntem campioni. Întotdeauna e ușor de pe margine. Mai nașpa e când ești în cauză. Și dacă creierul ăluia în cauză se blochează la un moment dat, că se mai și blochează... faptul că vii tu să-ți arăți inteligența sclipitoare sau spiritul critic, nu ajută la nimic. Dacă n-ai o soluție concretă, mai bine taci!