luni, 18 iulie 2011

Carti si cititori III

Tata citea mult cand timpul ii permitea. In special in tinerete, cand noi eram inca mici si el avea mai putine probleme. Totdeauna cumpara carti. “pe sub mana” cum se obisnuia in timpul comunismului. Mergeai in librarii, batea vantul, dar el aducea acasa carti. Carti pe care nu le gaseai in librarii. Imi spunea ca sunt clasici ai literaturii universale sau nu stiu ce tipuri de autori si … cuvinte complicate. La varsta aia nu prea pricepeam eu cu ce se mananca asta. Suna doar pompos si interesant in urechile unui copil care abia invata sa citeasca si pentru care singura chestie interesanta de citit, sau de auzit, erau  …”Povesti Nemuritoare” pe care mi le citea bunica atunci cand venea iarna pe la noi si statea vreo cateva saptamani.
Mi-l amintesc cum statea intins pe canapeaua din sufragerie cu o carte in mana, cu puisorul lui de perina sub cap si citea. Si parca nimic nu mai exista. Noi ne puteam face de cap in pace. El citea. De-a lungul anilor a adunat ceva carti, destul de multe as zice eu. Ceea ce m-a frapat la el era atentia pe care o acorda cartilor. Se purta cu ele ca si cum ar fi fost cristale. De la el am invatat ca o carte, chiar daca o citesti, trebuie sa arate ca si cum nu ai fi citit-o, ca trebuie sa returnezi tot ce imprumuti si sa nu iti insusesti o carte imprumutata chiar daca iti place enorm. Suferea mult pentru cartile pe care le imprumutase cunoscutilor si nu le mai primise inapoi.  
Imi placea cand se facea ordine in biblioteca. Adoram. Printre stersul prafului ma uitam la pozele de pe coperti si cautam poze in interiorul cartilor. Dar cartile tatei nu prea aveau poze, iar de ale mele ma saturasem. Ma uitam la titluri. Unele mi se pareau infricosatoare, altele de-a dreptul fascinante. Ca de ex. “Garda la regina briliantelor”. Imaginatia mea de copil vedea printese pline de pietre scumpe, cu rochii infoiate si multicolore, coafuri sofisticate. Asa cum vedeam eu pe la televizor, cateodata. Si, de fapt, peste multi ani am descoperit ca era o carte de spionaj care nu avea nici in clin nici in maneca cu printesele din imagiatia mea.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu