“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta"
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta"
Nichita Stanescu
M-am trezit fredonand chestia asta de dimineata, inca din pat, inca nu deschisesem gura, era doar asa un Mmmmmm mmmm… Cand am incercat sa o fredonaez cu adevarat …aaaaa, sa fac atac nu alta, iesea o raguseala gatuita asa cum vezi prin filme cand vreun personaj isi da ultima suflare. Hopa! N-am fost eu vreo soprana niciodata, dar nici asa ceva n-am patit. Am incercat sa imi amintesc cand am cantat ultima oara. Nu mai stiam si asta e trist.
Calendaristic e prima zi de toamna. :( si parca se simte in aer. Nu stiu cum e la voi dar la mine a inceput toamna de vreo doua zile. Ploaie, frig, vant puternic nori din aia urati. Ma uit pe geam si imi vine sa plang. Sunt dependenta de soare. Oricat ar fi ziua de rea si oricate probleme as avea, daca e soare, totul imi pare mai usor. Iar azi nu e si ma gandesc cu groaza ca pana la primavara o sa tot am parte de astfel de zile, unele chiar mai urate.
Imi place toamna pentru noianul de culori si nuante cu care te inconjoara, o explozie de culoare, dar cand dupa un timp totul moare si vad pasarile pregatindu-se sa plece spre soare, iar eu raman … nu imi mai place. Stiati ca pasarile calatoare nu pleaca dintr-o data ci se pregatesc cateva zile inainte? Nu stiu cate, dar am bagat de seama acest lucru acum vreo trei ani cand m-am mutat aici. Cel putin asa fac randunelele aici, la mine. Sunt foarte multe in zona mea, galagioase si agitate, pline de viata. La un moment dat, numai de ele stiut, incep sa se adune dimineata, un ocean de randunele, cred ca aici, la mine, e un fel de loc de intalnire, punctul de plecare. Ai senzatia ca e ziua imbarcarii, dar nu, fac zboruri lungi, un soi de antrenament, cred, dar se intorc. Si asa o tin vreo cateva zile pana ce, intr-o zi, nu se mai intorc. Si totul ramane pustiu si trist.
A venit, a venit toamna…
Iti multumesc din suflet pentru ce mi-ai scris, m-a bucurat tare mult. Eu n-am avut inca vreme sa te citesc de la cap la coada, dar uite ca deja avem multe in comun. Si mie imi place marea (nu aia comerciala de bronzat si aratat sani si uuu, ce cool si misto!), am in cap (ca pe blog vad ca nu apuc sa il scriu) un text despre superba vara suedeza care tocmai s-a sfarsit, iar pe Alifantis il ador :) Sa ma ierti daca nu voi veni in vizita si comenta prea des, ca nu prea mai apuc sa citesc/vizitez pe nimeni, dar vreau sa-ti multumesc inca o data si iti doresc o calatorie frumoasa prin viata. Toate bune!
RăspundețiȘtergereLia, nu ti-am scris pentru a astepta ceva in schimb. e doar ce am simtit dupa ore de citit si am simtit nevoia sa iti spun. tu bucura-te de fericirea ta. e tot ce iti doresc, ca meriti din plin.
RăspundețiȘtergere