Sunt antitalent. Am mai spus-o. Desi mi-ar fi placut sa am un pic intr-un domeniu oarecare.
Imi place pictura, dar din pacate am ajuns sa ma limitez la a admira lucrarile altora, caci desenele mele aratau mereu ca si cum ar fi zgariat pisica. Am incercat la sa invat chitara. Nu am reusit decat sa fac bataturi la degete. Profesorul mi-a spus s-o las balta ca nu-i de mine. Ador vioara, dar constientizez ca e prea tarziu sa fac din ea mai mult decat un hobby si oricum nu cred ca voi avea oportunitatea sa invat. Tinand cont de experientele anterioare in privinta abilitatilor mele … mai bine raman la stadiul de ascultator.
Nici macar cea mai simpla chestie pe care aproape orice pusti o stie nu mi-a reusit. Mersul pe bicicleta!!! Sunt cu adevarat impiedicata. De cate ori am incercat nu m-am ales decat cu genunchi invinetiti, coate julite, … julituri cat cuprinde, si tot n-am reusit. Mai mare rasul! Asa ca m-am limitat la o bicicleta medicinala fac kilometri … in casa.
Cand mi-am luat carnetul, instructorul si-a pierdut si restul de par pe care il mai avea pe cap. Degeaba am luat sala fara greseala, la conducere am fost dezastru. Instructorul mi-a spus la un moment dat, plin de nervi si ragind de-a dreptul, ca in viata lui nu a vazut pe cineva cu mai putine abilitati, ca eram fenomen (in sensul rau al cuvantului, bineinteles).
Asa cum iubesc pictura iubesc si fotografia. Am facut un mare sacrificiu acum vreo 5 ani ca sa imi fac cadou de Mos Craciun o camera semiprofesionala. Nu pot sa afirm ca am reusit mare lucru. Desi am studiat la greu, de obicei nu iese ceea ce vreau eu. Reusesc cate o fotografie buna dupa sute de shot-uri si, cred eu, numai din intamplare.
Cred ca in cazul meu se aplica cel mai bine acea zicala veche, romaneasca “Teoria ca teoria, practica te omoara.”
Singurul talent pe care il am, se pare, e gatitul. Afirmatia nu imi apartine pentru ca eu nu ma consider vreun bucatar de soi, dar cine vine si mananca pe la mine, isi face drum mai des si imi tot repeta ca mancarea e excelenta. Poate pentru faptul ca nu respect nici o reteta si nu am nici o carte de bucate. Imi place sa improvizez. Nu gatesc des si imi place sa gatesc numai daca o fac pentru mai multe persoane, doar pentru mine … nu merita efortul.
Unul din putinele lucruri pe care mi-a placut intr-adevar sa il fac si pe care, se pare, l-am si facut bine (luand in considerare faptul ca nu mai faceam fata la comenzi) au fost cartile pentru copii. Vreo cativa ani am facut carti pentru copii si nici o alta munca nu mi-a dat o mai mare satisfactie, chiar daca nu mai stiam cand e noapte si cand e zi, daca am mancat sau nu, cand mi-am vazut familia sau prietenii ultima data. Luam pauza cand se terminau cafeaua si tigarile. Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit, s-a terminat si asta. M-am mutat.
Talentul nu pe pentru toti, asta-i clar, si la fel de clar e ca atunci cand s-a impartit eu am lipsit cu desavarsire, dar cred ca am lipsit si la impartirea abilitatior obisnuite (ca mersul pe bicicleta), insa se pare ca m-am prezentat de 4 ori la dotarea cu piciorul stang. Asta ca sa compensez absentele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu