miercuri, 29 mai 2013

Istoricești


Mie dintotdeauna mi-au plăcut scrierile de inspirație istorică. Mai puțin istorie modernă și contemporană de care nu cred că am citi 5 cărți. Dar tot ce era cu săbii, cai, domnitori, cavaleri și domnițe, comploturi prin castele, cotloane, codrii și de al de Robin Hood pierduți în anonimat, toate m-au fascinat. Și cărți și filme. Bineînțeles că prima dată l-am descoperit pe Dumas și mușchetarii lui, conți, viconți și cavaleri, apoi Zevaco cu al lui Pardaillan, pe Feval cu ale lui mistere, cocoșați, cavaleri și d'Artagnani, ori maestrul Sienkiewicz cu ai lui ”pani” polonezi. La literatura română am ajuns mai târziu, prin liceu, cred, când, obligată fiind să studiez literatura română am descoperit că unele fragmente din manual erau chiar interesante. Așa i-am descoperit pe Sadoveanu cu ai lui Jderi, Șoimi, Șoimari și Șoimărești, ori Delavrancea cu a lui trilogie care mi-au încântat adolescența. L-am iubit pe Sadoveanu, (deși mi l-a ucis pe Simion) și nu i-am scăpat niciuna din scrierile istorice … dar nici nu i-am citit niciuna din celelalte, nici măcar ”Baltagul”care era lectură obligatorie în școală. Târziu l-am găsit pe Mihnea Gheorghiu cu ”Mușchetarul lui Cantemir”, pe Radu Theodoru cu a lui trilogie, ”Brazdă și paloș”, ”Călărețul roșu” și ”Corsarul”, care, alături de Jderiilui Sadoveanu au devenit unele din scrierile mele favorite. De curând am mai adăugat una, ”Calea robilor” a lui Mihail Joldea.
Comparativ cu alte literaturi, într-a noastră aproape totdeauna moare cineva din eroii principali. Avem o înclinație ciudată spre moarte, spre tristețe. ”Drama din est” cum o numește un prieten al meu de pe alte meleaguri, spunând că noi, esticii, avem o tendință bolnavicioasă de a vedea lucrurile în culori sumbre, de a dramatiza aproape orice. Poate că asta se reflectă și în literatura noastră, ori poate asta e moștenirea genetică primită în urma atâtor secole de drame. Ni s-a întipărit în sânge.
M-am tot întrebat de ce nu se studiază în școală și astfel de scrieri . Să am iertare, dar manualele alea de literatură română nu sunt departe de nivelul de … coșmar. Dar despre asta ... cu altă ocazie.
Oricum, ceea ce voiam să zic e că literatura noastră are un număr bunicel de scrieri care se pot bate de la egal la egal cu marile romane de aventură ale literaturii universale și care ar merita să fie mult mai mediatizate. Chiar dacă Jderii lui Sadoveanu nu sunt vestiți ca mușchetarii lui Dumas, vă garantez că sunt la fel de aventuroși și fascinanți, iar Mârzea al lui Radu Theodoru e la fel de serios, curajos și demn de încredere ca Athos și Nour al lui Mihail Joldea nu e departe de D'Artangnan.
La fel și cu filmele. Cred că oricine ar trebui să vadă seria haiducilor, de exemplu, (Haiducii (1965), Răpirea fecioarelor (1968), Răzbunarea haiducilor (1968), Haiducii lui 7 cai (1970), Zestrea domniței Ralu (1971), Săptămâna nebunilor (1971). Sunt extraordinare. Sau seria cu Mărgelatul. Adevărate capodopere împletind cu succes istoria, aventura, drama, dar și o comedie spumoasă cum numai Toma Caragiu, ori Florin Piersic știu să facă. Sinceră să fiu și eu le-am văzut toate, de la cap la coadă, abia anul trecut (Trăiască Youtube!!!) și am tot stat să mă întreb ce mama naiba o fi fost în capul meu de nu  le-am văzut până atunci. ... o fi vârsta?!
De multe ori mă întreb dacă nu cumva Mama Natură a greșit formula cu mine, dacă nu cumva ar fi trebuit să ies vreun băiețoi, că prea mult mi-au plăcut săbiile și bătăile. Și în cărți, și în filme, dar și în viața de zi cu zi. Până prin liceu mă bătem în parte cu băieții, săream peste bănci mai dihai ca ei, iar la vorbit despre fotbal nu mă întrecea nici dracu'. Apoi m-am mai domolit, dar niciodată n-am fost genul de … prințesă. Uneori mi-era și ciudă...:)

19 comentarii:

  1. Absolut toate cartile si filmele mentionate le-am citit si vazut. Cateodata in copilarie ma si imaginam in mijlocul evenimentelor. :)
    Daca iti plac si filmele politiste pe langa cele istorice, iti recomand un film... romanesc cu Florin Piersic si Tora Vasilescu: "Racolarea".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul trecut am avut maraton film romanesc :). Am vazut tot ce am gasit:istoric, aventura si comedie. La politist inca nu m-am bagat. Dar il pun pe lista :)

      Ștergere
  2. Nici unul din filmele de mai sus nu mi-a scapat! Au fost super pentru vremea lor si cred ca desteptii de regizori din ziua de azi daca le-ar refilma asa cum trebuie ( exemplu Cei trei muschetari) ar face treaba buna!
    Decat sa fluiere..... cand le vine! :)))
    Si înca ceva... ramai baietoi, esti mai atractiva decat o "printesa roz"! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu le-am vazut pe toate anul trecut, Minnie, si am fost fascinata.
      Pe unele le mai vazusem acum niste zeci de ani, dar, copil tampit, nu pricepeam farmecul atunci :).
      Da, sa ma ierte Dumnezeu, dar nu pricep nimic din cinematograful asta romanesc contemporan. Oare numai asa subiecte ... acre cred ei ca au succes. Pot sa le premieze aia pe unde or vrea ... pe mine nu ma castiga de client. Ceea ce imi arata ei in film, vad gratis oriunde intorc capul. Atunci de ce mama naiba sa mai platesc sa vad filmul?
      Merci, Minnie, dar cand vad cate o printesa ... de aia delicata :)) tot ma incearca un pic de invidie :))

      Ștergere
    2. Da ce e asa mare lucru sa porti un tricou roz si "delicat" cu paiete si sclipirici cand joci fotbal? :))))))

      Ștergere
    3. :)))) pai stai sa vedem. Hmm! pentru ca fotbalul feminin e considerat o gluma? ori pentru ca ai toate sansele sa transmiti mesaje gresite? :))

      Ștergere
  3. Eu cu filmele,... mai greu, dar la capitolul carti n-am scapat nimic din cele enumerate de mai sus. Chiar mi-au incantat adolescenta si copilaria.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să vezi și filmele că sunt super, crede-mă. O să râzi cu poftă la majoritatea.

      Ștergere
  4. In pasiunea asta a ta nu ma regasesc, desi, copil fiind, am tot citit Alexandru Mitru, fara titlu de obligatie, ci din placere. "Legendele Olimpului" si "Legenda valaha" m-au fascinat. Si-au mai fost, insa nu le retin. Pe Sadoveanu l-am uitat, Slavici m-a atins mai puternic, din motivul stiut, probabil. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Deci nuprea ai fost stilul baițoi. L-am citit și pe Slavici aproape tot, cred, dar e alt stil. Nu așa palpitant.

      Ștergere
    2. :)) dar vad ca am mancat la litere cu spor in raspunsul de mai sus. Norocul meu ca tu esti isteatza si pricepi ... si nu ma critici :)

      Ștergere
  5. Excelent articol, Tina! Blogosfera asta, pe lângă faptul că e sursă de inspiraţie pentru articolele mele:D, mi-a făcut cunoştinţă cu nişte oameni frumoşi şi talentaţi aşa cum eşti tu. Când descopăr faptul că mai sunt oameni care au pasiune, nu pentru călătorii - pasiune din asta are şi fata de la pagina 5 a celebrului ziar "habarnuamcumsenumeşte"-,ci pasiune pentru lectură, acest lucru mă încântă peste măsură. Excepţionalele cărţile româneşti menţionate de tine, plus altele sunt istoria sufletului românesc, oglindit în istoria literaturii române. E adevărat că literatura română umanistă şi cronicarii Costin, Ureche, Neculce, Cantemir sunt "greu dierabili" (clişeul nostru cel de toate zilele). Trecând peste perioada asta, ajungând la naţionalişti şi interbelici, devine fascinant, scriitori adoptând propriul lor stil. Rebreanu mi-a plăcut în mod deosebit. Aşa cum ai spus şi tu sunt multe cărţi deosebite care nu se studiază în şcoală, dar se dă lectură suplimentară :D, numai că nici cea obligatorie nu e băgată în seamă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Antonela. Pai eu am inceput cititul cu vechea gardă și, deși am cam devenit dependentă de internet, nu mi-am pierdut elanul. Numai că am schimbat suportul. Acum citesc cărțile mai mult în format digital.
      Pe Rebreanu îl iubesc și eu. Când am început ”Răscoala” n-am lăsat-o din mână, deși mă codisem o grămadă de timp până să mă apuc de ea. Eztraordinară scriere! Pentru mine, ”Ion” ... e mic copil comaprativ cu ”Răscoala”. Nu am amintit-o aici pentru că era alt gen. Istoric, dar nu cu săbiuțe, cavaleri și alte cele :).
      De cronicari fugim datorită stilului învechit de exprimare. Sintaxa frazei în scrierile lor e greoaie, trebuie să recunoaștem.
      :))))) lectura suplimentară??? asta deja e cerere de domeniul S.F. Cunosc personaje, elevi de liceu, care nu au citit in viata lor o carte!!!! Nici măcar una. Trist!

      Ștergere
    2. Mă bucur să aflu că-l iubeşti pe Rebreanu. Am făcut o pasiune pentru el, după Dostoievski evident(pt. mine, nu e scriitor să-l detroneze). Însă particularităţile romanului dostoievskian au avut efect puternic şi eficient asupra operei rebreniene şi poate tocmai datorită acestui lucru l-am iubit pe Rebreanu. A devenit un analist al subconştientului, al învălmăşelilor de gânduri, al obsesilor tiranice, cum spunea Vianu, şi asta l-a crescut în ochii mei. Da, "Răscoala"! Dar şi "Pădurea spânzuraţilor"! Spui că "Ion" e mic copil, eu spun că "Gorila" ar fi cel mai slab roman, poate pentru că e un roman politic. Însă pt. mine "Adam şi Eva" ocupă un loc aparte, îmbină dragostea cu credinţa despre reîncarnare.
      Cât despre cititul în ziua de azi e un fenomen pe cale de dispariţie. Tentaţiile elevilor sunt cu totul altele (internetul, televizorul). E o povară să le ceri să pună mâna pe-o carte. Cum spui, unii n-au pus în mână o carte, darămite să citească suplimentar!! Cred că nici nu au vreo carte pe-acasă, n-au nici modele de urmat în familie, sunt mulţi factori, nu face obiectul articolului tău s-o lungesc cu astfel de poveşti. E f. trist! Zici că s-ar îmbolnăvi dac-ar citi:D, aşa fug de cărţi.

      Ștergere
    3. :) interesant, foarte interesant. Stii care e cartea mea favorita? "Amintiri din casa mortilor" de ... Dostoievski, cine altul :)

      Ștergere
  6. Ai pomenit de Dumas, ce vremuri...am citit tot ce se putea de el de cel putin 20 de ori. Glumeam si ziceam ca din cauza muschetarilor stiu mai bine istoria Frantei decat pe-a noastra. Maestrul Dumas era "ciuca" dialogurilor, ai vazut ca unele au replici scurte si se lungesc rau de tot, era din cauza numarului de pagini pe care i-l cerea editorul. Avea norma! Dar o facea cu mult talent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, as fi curioasa sa stiu daca exista cineva pe care nu l-a fermecat Dumas intr-un moment al vietii sale. O imaginatie fantastica a a vut omul asta. Si un talent pe masura pentru a pune totul pe hartie.

      Ștergere
  7. Aproape toate cărtile enumerate de tine le-am citit în vacanţele şcolare, însă, filmele enumerate de tine le-am vizionat de mai multe ori, pentru că mi-au plăcut foarte mult.
    O noapte liniştită îţi doresc, Tina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ai fost o eleva constiincioasa, se pare. Eu le-am citit pe majoritatea dupa ce am terminat liceul. Pe unele le-am recitit cu placere. Filmele, da, sunt extraordinare. Si eu le-am revazut pe unele dintre ele.
      O noapte frumoasa si tie, Stefania.

      Ștergere