Exista o voce, dar mai ales un cantec, care de fiecare data cand il ascult ma infioara, simt efectiv cum mi se ridica parul pe ceafa. Nu stiu daca e vocea, versurile sau linia melodica. Un lucru e sigur, imi transmite o stare ciudata pe care nu o pot explica. Ma infioara si ma atrage in acelasi timp ca un magnet. O pot asculta la nesfarsit, dar senzatia nu dispare. E mereu acolo si mereu aceeasi, la fel de intensa si la fel de coplesitoare.
Scris la varsta de 18 ani, piesa este inspirata de romanul cu acelaşi nume al autoarei engleze Emily Brontë. De fapt, ultimele zece minute ale filmului Wuthering Heights, versiunea din 1970 au inspirit-o in scrierea cantecului, abia apoi citind cartea.
Wuthering Heights, foloseste mai multe citate din Catherine Earnshaw:
"Lasa-ma inauntru
Imi e atat de frig!",
marturisirea pe care o face Catherine despre "vise rele in noapte." Este Catherine, eroina cartii, cea care canta insistand la fereastra lui Heathcliff sa o lase inauntru. Ma gandesc ca poate si faptul ca poarta acelasi nume cu eroina cartii a fost o sursa de inspiratie si a determinat-o sa scrie cantecul pentru Catherine.
Pare putin sinistru daca ne gandim ca ea e moarta, doar o stafie bantuind pe la fereastra iubitului, dar se zice ca iubirea adevarata trece dincolo de moarte.
Mie, cartea mi-a lasat un gust amar. De fapt, nu s-a schimbat nimic dupa atatea sute de ani. Traim inca intr-o societate in care dragostea si casatoria de multe ori, daca nu de cele mai multe ori, nu prea au numitor comun. Si astazi ne indragostim de persoana nepotrivita si nu ne “putem” casatori cu ea pentru ca … si cautam persoana potrivita care sa corespunda anumitor standarde si criterii, dupa care … “ne indragostim”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu