Am vazut de curand Jane Eyre 2011 asa cum am vazut multe din ecranizarile acestui roman. De ce? E adevarat ca trebuie sa fii un pic dus cu capul ca sa vezi iar si iar aceleasi scene, doar un pic diferite. In fond toate pleaca de la acelasi subiect. Dar, ca sa fiu sincera, cred ca Jane Eyre, scrisa de Charlotte Bronte, e povestea mea de dragoste preferata, desi nu e tocmai un roman de dragoste, ci e mai mult o drama. Oricum, sa zicem ca partea despre dragoste a acestei carti imi place. Asa ca, dupa ce am citit cartea, cu multi ani in urma, am inceput sa caut si ecranizarile si … am tot vazut.
De-a lungul timpului, cartea a fost ecranizata de 22 de ori incepand din 1910 si pana in prezent.
Versiune din 2011 nu m-a impresionat prin nimic. Poate ca asa e cand se realizeaza prea multe filme pe acelasi subiect, nu mai au farmec, dar efectiv m-a plictisit. Nu a stralucit prin nimic. A facut din scenariu o mare varza, as spune eu, nu a avut decat vagi tangente cu romanul, iar actorii nu mi-au parut prea convingatori. Pe scurt, aproape ca m-am plictisit, dar totusi am rezistat eroic pana la sfarsit. Pentru cineva care nu a citit cartea poate parea interesant, desi ma indoiesc.
Oricum, din toate ecranizarile pe care eu le-am vazut cred ca cea din 1996 in regia lui Franco Zeffirelli cu Charlotte Gainsbourg si William Hurt in rolurile principale, este cea mai reusita, desi e facuta de americani. Este adevarat ca nu poti inghesui intr-un film artistic un intreg roman, e imposibil, timpul nu permite. Versiunea din 1996 respecta, in mare parte, firul principal al povestii, desi amesteca unele detalii si renunta la unele personaje sau la relatiile dintre personaje. Eu o consider cea mai buna ecranizare, iar William Hurt in rolul lui Edward Rochester interpreteaza extraordinar, la fel ca Charlotte Gainsbourg in rolul adultei Jane si Anna Paquin in rolul micutei Jane. Am auzit si pareri contra, era normal, cum ca in ecranizarea din ’96 lipsesc scene importante si ca relatiile dintre personaje au fost mult alterate, ca au disparut personaje etc. dar toata lumea era de acord ca actorii principal au jucat excelent.
In miniseria din 1983 se respecta mult mai mult firul cartii, dar e o miniserie, deci timpul permite, insa actorii principali nu m-au impresionat prea tare. Timothy Dalton in rolul d-lui Rochester nu se prea potriveste, in opinia mea, nu are robustetea si duritatea necesare personajului, nu emana forta, calitati pe care le regasesti din plin in interpretarea lui William Hurt.
Si miniseria engleza din 2006 merita atentia, englezii fiind actori excelenti, in opinia mea, dar … favorita mea ramane ecranizarea din 1996, asa ca, daca ar fi sa recomand as recomanda ecranizarea din 1996.
Totusi, trebuie sa recunosti ca nici una din ecranizari nu poate fi comparata cu cartea, care e cu adevarat superba. Eu nu mai tin minte de cate ori am citit-o "in tinerete"..
RăspundețiȘtergere:) e adevarat Ursulico, filmul n-are cum sa bata cartea.
RăspundețiȘtergereSi eu abia astept sa incep cartea! :D Nu pun ochii pe film pana nu dau cu ochii de carte! :))
RăspundețiȘtergere:) da, Buburuzo, dar de regula dupa ce citim cartea, ne dezamageste filmul.
ȘtergereAtunci e bine ca nu l-am vazut:))
Ștergeremie continua sa imi placa ecranizarea din 1996. pe care o si recomand, de altfel.
Ștergerecartea e superba. una din favoritele mele.
Ai dreptate in ce spui despre film, e o debandada totala si vestejeste clar farmecul si profunzimea romanului.Actorii par obositi si fara chef,scenariul e o intortocheala mare iar filmul e destul de violent... la ecranizarea din 2011 ma refer Pe cea din 1996 n-am vazut-o inca, dar urmeaza.Cat despre carte, per-ansamblu e una fosrte buna si plina de substanta si farmec.
Ștergerenu stiu daca te-ai abonat la comentarii, dar uite un link unde poti vedea online ecranizarea din '96. vizionare placuta :)
Ștergerehttp://divxonline.biz/drama/531-jane-eyre.html
Mersi, faza e ca nu pot copia link-ul, vine fetita cea roz sa nu ma lasa :))
Ștergere