Ghosts Of The Past

Am fost acuzata de multe ori de catre unii care se autointituleaza cunoscatori in ale muzicii ca imi place muzica de pustani si ca nu apreciez muzica adevarata. Faptul ca imi place, printre altele, rock-ul alternativ si formatii de tineri uneori mai mult decat “muzica varstei mele” se pare ca face din mine o persoana lipsita de gust in materie de muzica.  

Eu nu-mi permit sa critic gusturile nimanui in nici un domeniu, fie el muzica, film, moda sau oricare altul. Consider ca fiecare e liber sa aleaga ceea ce ii place sa citeasca, sa vada sau sa asculte. Daca mie nu imi place, asta nu inseamna ca trebuie sa nu placa nimanui. Daca toti am asculta doar muzica unor nume consacrate ar insemna sa nu dam nici o sansa noului val. In opinia mea, fiind tanar si neavand un nume deja consacrat intr-un domeniu, nu inseamna automat ca nu esti bun. Sau daca nu a auzit toata lumea de tine, nu inseamna ca esti automat un idiot. Nu inteleg aceasta tendinta de-a dreptul cretina de a iti da cu parerea cand nici macar nu ai avut curiozitateat sa te informezi inainte, sa stii exact despre ce vorbesti, sau sa vezi daca iti place, ci incepi din start cu poezia: “Cine-s astia, ca nu s-a auzit de ei? Uite aici muzica buna…” si iti vara sub nas propriile preferinte.

Imi place sa experimentez lucruri noi, mancare, muzica, filme, autori, programe etc. Sunt curioasa din fire. E posibil sa imi placa, e posibil sa nu, dar mai bine incerc si stiu sigur decat sa nu am habar. Asa si cu muzica. Am ascultat multa muzica relativ noua in care nu m-am regasit, dar am avut si cateva surprize placute. Asa s-a intamplat si cu cei despre care o sa scriu mai jos. 

Azi am descoperit ca, in sfarsit, una din trupele care imi plac mult, mult de tot a mai lansat un album, Ghosts Of The Past. De fapt  albumul s-a lansat pe 12 august, dar eu abia azi am aflat. Si asta pentru ca in ultimii 2 ani am tot cautat sa vad daca au mai scos ceva si … nimic, incat ma cam lasasem pagubasa. 

Prin 2006 ani un contact din Skype m-a intrebat daca am ascultat Eskimo Joe. Am spus ca nu. M-a indemnat sa ascult, sa vad daca imi place, asa ca m-am dus la youtube si dupa ce am ascultat cateva piese am constat ca imi place, astfel incat, pana in prezent, mi-am procurat aproape tot ce au lansat (lipsa vreo doua piese) si inca nu m-am plictisit de ei, chiar daca pe ultimele doua albume nu am gasit decat vreo doua piese care imi plac cu adevarat. Nu pot sa spun ca ador toate pisele lor, ar fi o mincina, dar sunt destul de multe care imi plac, asa ca …

sursa foto

Eskimo Joe e o formatie australiana de rock alternativ care s-a lansat prin 1997 cu Sweater. Pe Internet nu exista prea multe informatii despre ei, asa cum spuneam nu sunt nume grele in muzica, dar eu sunt o ciudata, cum am mai spus, imi plac chestii ciudate si nu imi place “in rand cu lumea”. Albume ca Black Fingernails, Red Wine, A song is a City, sunt albume pe care imi permit sa le recomand ca si alte piese lansate pe alte albume sau single-uri. Ca sa spun care e favorite mea, e greu, sunt mai multe si nu pot sa fac o departajare clara intre ele, ma doare inima, sunt subiectiva, dar voi incarca mai jos, de pe youtube, cateva dintre ele, poate se lipeste cineva. :)

Si imi place vocea solistului. E diferita, are o usoara tenta de raguseala, care o face deosebita si simt ca ma regasesc in muzica lor, ma atinge, ma face sa vibrez si cred ca asta conteaza de fapt, nu ce nume are cel care canta, nu recunoasterea pe plan mondial si nici daca place sau nu la toata lumea. Mie imi place!

Eskimo Joe - Liar

 

Eskimo Joe - Car crash