Nu am pretentia ca sunt un cititor feroce. Nici ca am capacitatea de a selecta “cartile bune”. Nu emit teorii. Dar nici nu incerc sa impun altora gustul meu in materie literara. Asta in cazul in care am un gust. Nu citesc o carte doar pentru ca cineva a spus ca e buna sau pentru ca autorul este in topul vanzarilor. Din contra. Merg, in general, contra curentului. Asta are mai multe dezavantaje decat avantaje, deoarece lumea se ghideaza dupa principiul de turma: nu esti cu noi, esti impotriva noastra.
Mi-aduc aminte de cateva “epoci de aur” in materie literara, gen "Shogun" sau Paulo Coelho. Shogun nu am citit nici pana in ziua de azi. Poate e o carte buna. Nu stiu. Dar inca nu ma atrage. Inca nu am uitat isteria pe care a provocat-o, ceva gen Petre Roman in randul femeilor dupa ’89.
Cat despre domnul Iepure … a iscat si el o adevarata isterie. Aveam o colega de birou care cumparase toate cartile lui Coelho, fata buna de altminteri, dar prea preocupata sa fie in pas cu moda. Citea in disperare Coelho si era intr-o exaltare totala. Atata m-a batut la cap, incat am citit una din vasta ei colectie. “11 minute”. A fost prima si ultima. Poate ca din start nu am dat nici o sansa cartii, dar … asa sunt eu. Imi place sa imi descopar singura stilul. Nu sa adopt. Am citit multe porcarii si putine lucruri bune, e adevarat. Dar cum sa apreciez cu adevarat o carte buna daca nu citesc si o gramada de aiureli? Aiureli din punctul meu de vedere. Daca mie nu imi place, nu inseamna ca e o carte proasta. Poate altii o gasesc interesanta. Si e posibil sa fie chiar buna. Suntem diferiti. Si e normal sa fim. Ar fi de-a dreptul plictisitor sa fim toti la fel. Doar ideea ca as iesi pe strada si as intalni sute de copii ale gandurilor mele m-ar face sa mai pun un lant la usa.
Cataloghez o carte ca fiind buna, sau nu, in functie de impresia pe care mi-o lasa mie si nu altora. Nu sunt critic literar, dar nici de parerea lor nu ascult. Sunt un simplu cititor si judec o carte dupa capacitatea ei de a ma rupe de lume. De a uita de tot si de toate si de a trai numai ca sa citesc acea carte, dupa puterea de a ma captiva, astfel incat sa nu o las din mana pana nu o termin. Mananc citind fara sa ma uit ce am in farfurie. Ce e … e. Merg la baie citind. Ma apuca dimineata citind si fur cateva ore de somn razlete, in pozitii incomode, cu veioza aprinsa, iar cand suna ceasul ma trezesc cu dureri in tot corpul de parca cineva m-a batut toata noaptea. Dar merita, zic eu.
Nu am rabdare sa astept, nu ma simt in stare sa fac si altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu