Clientul nostru, stapanul nostru II

M-am despartit de frumusica. Sper sa aiba noroc.

In sfarsit pregatiti. Zburam. Ma uit la pamantul care se indeparteaza tot mai mult. Am loc la geam. Sunt fericita, precum copii. Am loc la geam!   Am loc la geam!  Incerc sa fac niste fotografii. Nu prea iese. Imi bate soarele in obiectiv, iar geamul e murdar. Ce noroc! Dunarea arata superb de sus. Iar pamantul pare o tesatura multicolora in carouri, care nu sunt carouri sunt dungi, patrate, trapeze si alte forme geometrice, cunoscute si necunoscute. E frumos. In spatele meu e o batranica, dupa voce, care vorbeste de zor. Merge sa- si viziteze fiicele si nepotii stabiliti de multi ani in strainatate. E din Galati. A venit cu trenul inca de dimineata de la 10. A asteptat in aeroport. Ma uit la ceas. E deja dupa-amiaza, tarziu. Oftez. Atata timp in aeroport! Dar nu pare obosita. As zice ca e chiar vioaie. Ma intorc sa o privesc. Are un chip bland de bunicuta din povesti si un zambet ii flutura pe buze. Emana bunatate. Cel putin asa pare. Imi pun castile si ascult muzica. Poate ca timpul trece mai repede. Afara e splendid. Senin.doar cativa nori de un alb stralucitor, rataciti, ce par facuti din vata de zahar. 

Avionul nu e ocupat la capacitate. Ce bine! Spatiu. Urasc aglomeratia in spatii inchise. Ne ridicam si mergem sa vorbim cu un cunoscut asezat mai spre coada avionului. O vad pe batranica nehotarata in capatul culoarului. Oare ce face acolo? Vad un steward rasturnat pe ultimele scaune intr-o pozitie nefireasca. Parca e la club. Lipsea mana la centura ca Al Bundy. Poate se simte rau. Batranica se apropie de el si ii zice ceva. Fata lui se schimonoseste intr-o expresie de dezgust si ii spune pe un ton rastit: “Nu vedeti ca e ocupat?” Batranica se uita catre usile de la wc. Ii raspunde ceva in soapta. Individul pufneste pe nas si face un gest nefiresc cu mainile, gen “mai du-te dracului”. Persoanele de pe ultimele locuri se uita. Nimeni nu zice nimic. Cineva se ridica. Un munte de om. Se indreapta spre coada avionului. Se apleaca peste scaune si ii mormaie ceva idiotului. Nu inteleg ce. Dar rapiditatea mormaiturilor si tonul grav nu sunt de bun augur. Steward-ul ia pozitie de drepti si o taie spre cabina pilotilor. “Muntele” ii pune mana pe umar batranicii si ii spune ceva. Tonul e altul. Grav dar bland. In sfarsit un barbat!