duminică, 31 iulie 2011

Soare si culoare V

 
Sunt multe de vazut in tara asta plina de soare si culoare. Timpul este putin, din pacate. Mi-as dori sa am candva timp si posiblitatea de a vedea tot. Site-urile de turism iti indica doar monumentele cele mai importante, dar sunt atatea lucruri frumoase de vazut care nu sunt specificate nicaieri, pentru ca ar fi imposibil sa se vorbeasca despre toate. Sunt prea multe. In tara cu cate un castel in fiecare oras e imposibil sa te plictisesti. E imposibil sa nu iti placa culorile calde, istoria de care te izbesti la tot pasul, nu numai in castele, monumente sau statui, ci in arhitectura impresionanta a caselor, a cate unui gard, in mozaicul trotuarelor. Fiecare are o poveste si o sa o afli daca ai putina rabdare sa te opresti din alergatura si sa o privesti pentru cateva clipe.
Poate ca nu sunt obiectiva si poate ca in realitate nu este atat de frumos cum mi se pare mie. Poate ca sunt atat de exaltata datorita faptului ca am crescut intr-un oras si intr-o tara in care s-a facut tot posibilul sa se stearga urmele oricarei istorii pentru a se inventa istorie. Poate faptul ca am crescut inconjurata de blocuri cenusii, de betoane fara nici o forma sau stil, toate asemanatoare, imi intuneca obiectivitatea. Poate as fi gandit altfel daca as fi trait intr-un loc unde cladirile vechi nu ar fi fost distruse aproape in totalitate, poate nu as mai fi tanjit atat dupa chestii vechi si nu m-as fi entuziasmat ca o idioata la vederea unei bucati de zid vechi de cateva sute de ani. Poate. Sau poate nu. Mi-ar placea sa cred ca as fi reactionat exact ca acum si ca nu mi s-ar fi parut ceva extrem de normal sau chiar plictisitor asa cum li se pare unora. 
Dar cred ca este mai dureros cand, desi crescut intr-o tara de betoane cenusii, te entuziasmezi mai degraba la vederea unui mall sau club decat la o bucata de zid care a dainuit sute de ani.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu